VALVULĂ, valvule, s. f. 1. Valvă mică. 2. (Anat.) Cută membranoasă subțire, elastică, cu o margine liberă, situată pe pereții interni ai inimii sau ai vaselor și care are rol în dinamica circulației sangvine. [Acc. și: valvulă] – Din fr. valvule, lat. valvula.

valvulă sf [At: TEODORI, A. 71/1 / V: (îvr) ~ură (A: nct / Pl: ~uri) / A și: (după fr) ~vulă / Pl: ~le / E: lat valvula, fr valvule] 1 (Atm) Cută membranoasă subțire și elastică așezată în dreptul orificiilor unor organe (cavitare) sau în interiorul vaselor și canalelor organismului și care, deschizându-se, permite trecerea lichidelor biologice într-o singură direcție, împiedicând întoarcerea lor Si: (rar) valvă (4). 2 (Bot) Valvă (2).

valvulă s.f. 1 (anat.) Cută membranoasă subțire și elastică, cu o margine liberă, situată la orificiul unor organe cavitare sau în interiorul vaselor organismului, care permite trecerea unor lichide (sînge, limfă) numai într-o singură direcție; valvă. ◊ Valvulă coniventă v. conivent. Valvulă mitrală v. mitral. Valvulă sigmoidă v. sigmoid. Valvulă tricuspidă v. tricuspid. 2 (bot.) Valvă mică. 3 (tehn.) Robinet cu valvă. 4 Dispozitiv în carena unei nave destinat introducerii și evacuării apei. • acc. și (pop.) valvulă. pl. -e. /<fr. valvule, lat. valvŭlae, -arum.

VALVULĂ, valvule, s. f. 1. Valvă mică. 2. (Anat.) Cută membranoasă subțire, elastică, cu o margine liberă, situată în interiorul vaselor și canalelor organismului sau al unor organe cavitare, care permite trecerea lichidelor biologice într-o singură direcție, împiedicând întoarcerea lor. [Acc. și: valvulă] – Din fr. valvule, lat. valvula.

VALVULĂ, valvule, s. f. (Anat.) Supapă membranoasă așezată în dreptul orificiilor unor organe și care, deschizîndu-se, permite trecerea lichidelor într-o singură direcție și împiedică întoarcerea lor. Dacă deschidem inima unui vițel... nu este greu să observăm, la limita intre auricule și ventricule, clape subțiri numite valvule. ANATOMIA 51. ♦ (Tehn.) Valvă mică.

VALVULĂ s.f. 1. Valvă mică. 2. (Anat.) Membrană situată la orificiul unor organe, care, deschizîndu-se, permite trecerea unor lichide numai într-o anumită direcție. [Acc. și: valvulă. / < fr. valvule, cf. lat. valvula].

VALVULĂ s. f. 1. (anat.) cută membranoasă și elastică la orificiul unor organe, care permite trecerea unor lichide (sânge, limfă) numai într-o singură direcție. 2. (bot.) valvă mică. 3. (tehn.) robinet cu valvă. 4. dispozitiv în carena unei nave destinat introducerii și evacuării apei. (< fr. valvule, lat. valula)

VALVULĂ ~e f. 1) tehn. Valvă mică. 2) anat. Supapă membranoasă, sutiată la orificiul unor organe, care permite circulația lichidelor în corp numai într-o direcție. [G.-D. valvulei] /<fr. valvule, lat. valvula

valvulă f. Anat. membrană care, în vase și în alte conducte ale corpului, dirijează lichidele într’un sens oarecare și le oprește de a reveni.

*válvulă f., pl. e (lat. válvula). Anat. Valvă mică, un fel de supapă care dă drumu sîngeluĭ într’o direcțiune, dar îl împedică să se întoarne. – Fals valvúlă (după fr.).

valvură¹ sf vz valvulă

valvulă s. f., g.-d. art. valvulei; pl. valvule

valvulă s. f., g.-d. art. valvulei; pl. valvule

valvulă s. f., g.-d. art. valvulei; pl. valvule