VALÁBIL, -Ă, valabili, -e, adj. Care este recunoscut, admis, acceptat ca fiind bun, adevărat, autentic. ♦ Spec. Care întrunește condițiile cerute de lege, de o autoritate; pe baza căruia se conferă cuiva un anumit drept. – Din fr. valable.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

VALÁBIL, -Ă adj. 1. Care are valoare. 2. Care poate fi acceptat (ca plată, ca mărturie etc.); acceptabil. 3. Care este întărit cu toate formele legale. [Cf. fr. valable, lat. valabilis < valere – a fi sănătos].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VALÁBIL, -Ă adj. care are valoare; care poate fi acceptat; acceptabil. ◊ care întrunește condițiile cerute de lege, de o autoritate. (< fr. valable)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

valábil adj. m., pl. valábili; f. valábilă, pl. valábile
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VALÁBIL adj. 1. bun. (Bani ~.) 2. v. autentic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Valabil ≠ nevalabil
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

valábil adj. m., pl. valábili; f. sg. valábilă, pl. valábile
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

valabil, -ă, valabili, -e adj. (d. oameni) înțelegător, de treabă.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink