VÁICĂR, vaicăre, s. n. (Reg.) Faptul de a se văicări; strigăt intens de durere; tânguire. – Din vaicări (derivat regresiv).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

váicăr (reg.) s. n., pl. váicăre
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VÁICĂR s. v. tânguire, vaier, vaiet.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

váicăr s. n., pl. váicăre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VĂICĂRÁ vb. I. v. văicări.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink