vagon-cisternă s. n. Vagon în formă de rezervor, care transportă lichide (de obicei inflamabile) ◊ „Vagoane-cisternă de mare capacitate.” R.l. 12 X 66 p. 1. ◊ „În timpul unor manevre între întreprindere și gara C.F.R. Sibiu, cei doi au atașat la locomotiva lor un vagon-cisternă din gară, plin cu benzină.” Sc. 23 III 74 p. 2. ◊ „În localitatea Wawely (statul Tennessee) două vagoane-cisternă conținând propan lichid au explodat.” R.l. 1 III 78 p. 6; v. și 21 II 75 p. 6, 13 I 77 p. 1 (din vagon + cisternă, după fr. wagon-citerne; C. Maneca în SMFC I 198, FC I 45, 47; LTR)

* CISTERNĂ (pl. -ne) sf. 1 Basin sau groapă pentru strîngerea apei de ploaie ce se scurge de pe acoperișuri (🖼 1219) ¶ 2 🚝 Vagon ~, vagon care servește la transportarea țițeiului, benzinei, etc. [lat.].

CISTERNĂ, cisterne, s. f. 1. Rezervor mare, de obicei cilindric (și de metal), pus pe cadrul cu roți al unui vehicul, care servește la transportarea apei, a țițeiului sau a altor lichide; vehicul (camion, vagon) înzestrat cu un astfel de rezervor. Rutierul care mai rămăsese la S.M.T. plecase de dimineață, trăgînd după el vagonul de dormit și cisterna. DUMITRIU, V. L. 110. Locomotivele trag din greu spre miazănoapte trenurile petroliere, zeci de cisterne metalice, mînjite de lichidul pe care îl duc. BOGZA, C. O. Vagon (sau camion)-cisternă = vagon (sau camion) prevăzut cu un astfel de rezervor. Țițeiul se transportă în vagoane-cisterne. 2. (Rar) Rezervor (subteran), cu pereții impermeabili, în care se adună apa provenită din ploaie sau din zăpada topită, servind la alimentarea unei regiuni lipsite de izvoare, de rîuri etc. Îndată însă acea peștere se lărgește, formînd bolți... cu scursori împietrite și chiar cu o cisternă firească în fundul unei cavități. ODOBESCU, S. I 341. ◊ Fig. Caut în cisterna trecutului un profil gingaș. GALACTION, O. I 57.

vagon-cisternă s. n., pl. vagoane-cisternă

vagon-cisternă s. n., pl. vagoane-cisternă

vagon-cisternă s. n., pl. vagoane-cisternă

vagon-cisternă