VACCINOTERAPIE s. f. Metodă de imunizare activă a organismului uman și animal sau de tratare a unor boli prin administrare de vaccinuri. – Din fr. vaccinotherapie.

vaccinoterapie sf [At: A. POP, CHIRURG. 835 / Pl: ~ii / E: fr vaccinothérapie] (Med) 1 Metodă de imunizare activă a organismului uman și animal prin administrarea vaccinurilor (2). 2 Metodă de tratare a unor boli prin vaccinare.

vaccinoterapie s.f. (med.) Metodă de imunizare activă a organismului uman și animal sau de tratare a unor boli prin administrare de vaccinuri în doze repetate. • g.-d. -iei. /<fr. vaccinothérapie; cf. lat. vaccīnus „de la vacă”, gr. θεραπεία „îngrijire; tratament”.

VACCINOTERAPIE s. f. Metodă de imunizare activă a organismului uman și animal sau de tratare a unor boli prin administrare de vaccinuri. – Din fr. vaccinothérapie.

VACCINOTERAPIE s. f. Metodă de imunizare activă a organismului uman și animal prin administrare de vaccinuri. Vaccinoterapia este indicată în... furunculoză, erizipel. NICOLAU-MAISLER, D. V. 112.

VACCINOTERAPIE s.f. (Med.) Metodă terapeutică bazată pe imunizarea unui organism prin administrarea unor vaccinuri. [Gen. -iei. / < fr. vaccinothérapie, cf. lat. vaccinus – de la vacă, gr. therapeia – îngrijire].

VACCINOTERAPIE s. f. metodă terapeutică bazată pe inocularea de vaccinuri în doze repetate. (< fr. vaccinothérapie)

vaccinoterapie s. f., art. vaccinoterapia, g.-d. vaccinoterapii, art. vaccinoterapiei

vaccinoterapie s. f., art. vaccinoterapia, g.-d. vaccinoterapii, art. vaccinoterapiei

vaccinoterapie s. f., art. vaccinoterapia, g.-d. vaccinoterapii, art. vaccinoterapiei

VACCINO- „vaccin, vaccinare”. ◊ L. vaccinus, „de vacă” > fr. vaccino-, engl. id., it. id. > rom. vaccino-. □ ~gen (v. -gen₁), adj., care produce vaccin; ~geneză (v. -geneză), s. f., dezvoltare și evoluție a leziunilor produse de virusul vaccinal; ~terapie (v. -terapie), s. f., metodă de imunizare a organismului prin administrarea de vaccinuri.