10 definiții pentru „vacant”   declinări

VACÁNT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre posturi, funcții etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fară titular; liber. 2. (Jur.; despre succesiuni) Care nu este reclamat de moștenitori. – Din fr. vacant, lat. vacans, -ntis.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

VACÁNT, -Ă, vacanți, -te, adj. 1. (Despre posturi, funcții etc.) Care nu este ocupat de nimeni, fără titular; liber. 2. (Jur.; despre succesiuni) Care este disponibil și nereclamat de moștenitori. – Din fr. vacant, lat. vacans, -ntis.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

vacánt adj. m., pl. vacánți; f. vacántă, pl. vacánte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VACÁNT adj. disponibil, liber, neocupat. (Un post ~.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Vacant ≠ ocupat
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VACÁNT, -Ă adj. 1. Neocupat de nimeni; liber. 2. (Despre o succesiune) Care nu este reclamată de succesori, deși s-a deschis. [< fr. vacant, cf. lat. vacans].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VACÁNT, -Ă adj. 1. (despre un post, o funcție) neocupat; liber. 2. (despre o succesiune) care nu este reclamată de succesori (2). (< fr. vacant, lat. vacans)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

vacánt adj. m., pl. vacánți; f. sg. vacántă, pl. vacánte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vacant a. care nu e ocupat (vorbind mai ales de funcțiuni): loc vacant.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

*vacánt, -ă adj. (lat. vácans, -ántis; fr. vacant). Liber, neocupat (vorbind de locurĭ): un post vacant.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink