21 de definiții pentru vacanță
din care- explicative (13)
- morfologice (5)
- relaționale (2)
- argou (1)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
VACANȚĂ, vacanțe, s. f. 1. Perioadă de odihnă acordată elevilor și studenților pe o anumită perioadă.[1] ♦ Concediu de odihnă (acordat unui salariat). 2. Interval de timp în care o instituție, un organ reprezentativ etc. își încetează activitatea. ♦ Interval de timp în care un post, o funcție, o demnitate etc. rămân vacante. [Var.: (înv.) vacanție s. f.] – Din fr. vacance, it. vacanza.
- Exprimare nepotrivită (perioadă ... acordată ... pe o ... perioadă). — gall
vacanță sf [At: EUSTATIEVICI, I. 63/5 / V: (înv) ~ție / Pl: ~țe / E: lat vacantia, fr vacance, it vacanza] 1 Întrerupere legală a activității școlare sau universitare la sfârșitul unui trimestru, semestru sau an de școală ori de studii Si: (înv) vacație1 (1), (îrg) ferii. 2 Perioadă determinată de timp cât durează vacanța (1) Si: (înv) vacație1 (2), (îrg) ferii. 3 Întrerupere legală (periodică) a activității unei instituții, a unui organ legislativ pentru un interval (determinat) de timp Si: (rar) vacație1 (3). 4 Perioadă determinată de timp cât durează vacanța (3) Si: (rar) vacație1 (4). 5 Concediu (1) acordat unui salariat. 6 Perioadă determinată de timp cât durează concediul (1) unui salariat. 7 (Fam; îe) A fi (sau a arăta) (ca) moartea în ~ A arăta rău. 8 (Îae) A fi urât (și slab). 9 Starea a ceea ce este vacant (1) Si: (înv) vacație1 (5). 10 Funcție publică (de rang înalt) fără titular Si: (înv) vacație1 (6). 11 Interval de timp în care un o funcție publică (de rang înalt) rămâne vacantă (1) Si: (înv) vacație1 (7).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vacanță s.f. I 1 Întrerupere a procesului de învățămînt la sfîrșitul unui trimestru, semestru sau al unui an de studii; perioadă determinată de timp cît durează această întrerupere. Vacanța de vară e cea mai lungă. ♦ Concediu de odihnă (acordat unui salariat). 2 Întrerupere (periodică) a activității unei instituții, a unui organ legislativ etc. pentru un interval (determinat) de timp. ♦ Interval de timp în care un post, o funcție, o demnitate etc. rămîn vacante. 3 (fiz.) Nod al unei rețele cristaline din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă. II Starea a ceea ce este vacant. • pl. -e. și (înv.) vacanție s.f. /<lat. vacantĭa, -ium, fr. vacance, it. vacanza.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VACANȚĂ, vacanțe, s. f. 1. Perioadă de odihnă acordată elevilor și studenților la sfârșitul unui trimestru, semestru sau an de școală ori de studii. ♦ Concediu (acordat unui salariat). 2. Interval de timp în care o instituție, un organ reprezentativ etc. își încetează activitatea. ♦ Interval de timp în care un post, o funcție, o demnitate etc. rămân vacante. [Var.: (înv.) vacanție s. f.] – Din fr. vacance, it. vacanza.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
VACANȚĂ, vacanțe, s. f. 1. Repaus acordat elevilor și studenților, pe un anumit interval (în timpul verii sau al iernii). Au terminat anul școlar, sînt în vacanță și au venit în parc să se joace. STANCU, U.R.S.S. 148. A urmat eliminarea pe o lună în care s-a socotit și vacanța. I. BOTEZ, ȘC. 53. ♦ Concediu. Mă gîndesc că dacă tu i-ai putea convinge pe ei, ne-am lua și noi o mică vacanță. BARANGA, I. 183. 2. Interval de timp în care un post, o funcție, o demnitate etc. rămîn vacante. Trecînd prin Constantinopol, cînd fu ultima vacanță de patriarh, m-am dus la patriarhie. GALACTION, O. I 90. Pot folosi [revoluția] măcar ca să provoace o vacanță a tronului, din care ar putea să folosească numai ei. CAMIL PETRESCU, O. II 230. – Variantă: (învechit) vacanție (CREANGĂ, O. A. 84, ALECSANDRI, S. 146, KOGĂLNICEANU, S. 41) s. f.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VACANȚĂ s.f. 1. Situație în care se găsește un loc, o funcție etc. care nu este ocupată de nimeni; starea a ceea ce este vacant. 2. Timp de odihnă acordat elevilor și studenților pe un anumit interval. 3. Concediu de odihnă. [< fr. vaccance, it. vacanza].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VACANȚĂ s. f. 1. interval de timp în care o instituție, un organ reprezentativ își încetează activitatea. ◊ timpul în care un post, o funcție etc. rămân neocupate. 2. timp de odihnă acordat elevilor și studenților pe o anumită perioadă. ◊ concediu de odihnă. 3. (fiz.) nod al unei rețele cristaline din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă. (< fr. vaccance, it. vacanza)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vacanță f. 1. timpul cât un loc nu e ocupat: vacanța unei catedre; 2. timp când școalele și tribunalele nu funcționează.
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
*vacánță f., pl. e (d. vacant; fr. vacance). Starea loculuĭ vacant. Loc vacant: a fost numit la vacanța ivită. Timp cînd școalele, tribunalele ș. a. staŭ închise p. odihnă. (Și la pl.: eleviĭ îs în vacanțe). – Și vacánție (rus. vakánciĭa).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
VACANȚIE s. f. v. vacanță.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
VACANȚIE s. f. v. vacanță.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vacanție sf vz vacanță
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vacanție s.f. v. vacanță.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VACANȚIE, vacanții, s. f. V. vacanță.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de bogdanrsb
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
vacanță s. f., g.-d. art. vacanței; pl. vacanțe
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
vacanță s. f., g.-d. art. vacanței; pl. vacanțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
vacanță s. f., g.-d. art. vacanței; pl. vacanțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vacanță
- sursa: MDO (1953)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
vacanță, -țe.
- sursa: IVO-III (1941)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VACANȚĂ s. I. 1. (Transilv. și Maram.) săbășag. (Elevii sunt în ~.) II. 1. v. concediu. 2. v. lacună.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
VACANȚĂ s. 1. (Transilv. și Maram.) săbășag. (Elevii sînt în ~.) 2. concediu. (Unde pleci in ~ ?) 3. (FIZ.) lacună. (~ a unei rețele cristaline.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare de argou
Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.
vacanță, vacanțe s. f. (intl.) perioadă de detenție.
- sursa: Argou (2007)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv feminin (F135) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
vacanță, vacanțesubstantiv feminin
- 1. Perioadă de odihnă acordată elevilor și studenților pe o anumită perioadă. DEX '09 DLRLC DNsinonime: săbășag
- Au terminat anul școlar, sînt în vacanță și au venit în parc să se joace. STANCU, U.R.S.S. 148. DLRLC
- A urmat eliminarea pe o lună în care s-a socotit și vacanța. I. BOTEZ, ȘC. 53. DLRLC
- 1.1. Concediu de odihnă (acordat unui salariat). DEX '09 DLRLC DNsinonime: concediu
- Mă gîndesc că dacă tu i-ai putea convinge pe ei, ne-am lua și noi o mică vacanță. BARANGA, I. 183. DLRLC
-
-
- 2. Interval de timp în care o instituție, un organ reprezentativ etc. își încetează activitatea. DEX '09 DEX '98 MDN '00
- diferențiere Situație în care se găsește un loc, o funcție etc. care nu este ocupată de nimeni; starea a ceea ce este vacant. DN
- 2.1. Interval de timp în care un post, o funcție, o demnitate etc. rămân vacante. DEX '09 DEX '98 DLRLC MDN '00
- Trecînd prin Constantinopol, cînd fu ultima vacanță de patriarh, m-am dus la patriarhie. GALACTION, O. I 90. DLRLC
- Pot folosi [revoluția] măcar ca să provoace o vacanță a tronului, din care ar putea să folosească numai ei. CAMIL PETRESCU, O. II 230. DLRLC
-
-
- 3. Nod al unei rețele cristaline din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă. MDN '00sinonime: lacună
etimologie:
- vacance DEX '09 DEX '98 DN
- vacanza DEX '09 DEX '98 DN