VACÁNȚĂ, vacanțe, s. f. 1. Perioadă de odihnă acordată elevilor și studenților la sfârșitul unui trimestru, semestru sau an de școală ori de studii. ♦ Concediu (acordat unui salariat). 2. Interval de timp in care o instituție, un organ reprezentativ etc. își incetează activitatea. ♦ Interval de timp in care un post, o funcție, o demnitate etc. rămân vacante. [Var.: (înv.) vacánție s. f.] – Din fr. vacance, it. vacanza.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
bogdanrsb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VACÁNȚĂ s.f. 1. Situație în care se găsește un loc, o funcție etc. care nu este ocupată de nimeni; starea a ceea ce este vacant. 2. Timp de odihnă acordat elevilor și studenților pe un anumit interval. 3. Concediu de odihnă. [< fr. vaccance, it. vacanza].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VACÁNȚĂ s. f. 1. interval de timp în care o instituție, un organ reprezentativ își încetează activitatea. ◊ timpul în care un post, o funcție etc. rămân neocupate. 2. timp de odihnă acordat elevilor și studenților pe o anumită perioadă. ◊ concediu de odihnă. 3. (fiz.) nod al unei rețele cristaline din care lipsește atomul, ionul sau molecula respectivă. (< fr. vaccance, it. vacanza)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
vacánță s. f., g.-d. art. vacánței; pl. vacánțe
Sursa: DOOM 2
(2005)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VACÁNȚĂ s. I. 1. (Transilv. și Maram.) săbășag. (Elevii sunt în ~.) II. 1. v. concediu. 2. v. lacună.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
vacánță s. f., g.-d. art. vacánței; pl. vacánțe
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
vacanță, vacanțe s. f. (intl.) perioadă de detenție.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink