VAN, -Ă, vani, -e, adj. (Livr.) Zadarnic, inutil, fără rost. ◊ Loc. adv. În van = în zadar, degeaba. ♦ Neîntemeiat; iluzoriu. – Din lat. vanus, it. vano.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

VÁNĂ, vane, s. f. 1. Vas mare (de tablă, de lemn, de faianță etc.) pentru îmbăiat sau (rar) pentru spălat rufe; cadă. 2. Dispozitiv montat pe traseul ori la capătul unei conducte, care servește la deschiderea, la întreruperea sau la reglarea circulației unui fluid. – Din germ. Wanne.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

VAN ~ă (~i, ~e) 1) Care nu are nici un rost; lipsit de sens; fără de rost; zădarnic; inutil. Efort ~. ◊ În ~ fără rost; în zadar; degeaba. 2) Care nu are un temei real; neîntemeiat. Speranțe ~e. /<lat. vanus, it. vano
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VÁNĂ ~e f. 1) vas special (adânc și lung) în care se face baie; cadă pentru baie. 2) tehn. Element al unor robinete cu ajutorul căruia se deschide sau se întrerupe circulația apei. [G.-D. vanei] /<germ. Wanne
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VAN s.n. Trăsură închisă pentru transportul cailor de curse. [< fr., engl. van].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VAN, -Ă adj. 1. Zadarnic, fără rost; lipsit de sens. ◊ În van = zadarnic. 2. Iluzoriu; neîntemeiat. [< it. vano, cf. lat. vanus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

VAN¹ s. n. trăsură închisă pentru transportul cailor de curse. (< engl., fr. van)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VAN², -Ă adj. 1. fără rost; lipsit de sens. ♦ în ~ = în zadar. 2. iluzoriu; neîntemeiat. (< it. vano, lat. vanus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VÁNĂ s. f. 1. vas mare, cadă pentru îmbăiat sau pentru spălat rufe. 2. dispozitiv de deschidere, închidere sau reglare a debitului unui lichid dintr-o conductă. (< germ. Wanne)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

van (rar) adj. m., pl. vani; f. vánă, pl. váne
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

van (în ~) loc. adv.
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

vánă s. f., g.-d. art. vánei; pl. 'vane
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VAN adj. 1. v. iluzoriu. 2. v. zadarnic.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VÁNĂ s. 1. baie, cadă, (înv. și pop.) scăldătoare, (înv. și reg.) scăldătură, (Mold., Bucov. și Transilv.) feredeu, (Transilv., Ban. și Mold.) scaldă, (prin Transilv.) șiroadă. (A intrat în ~ să se îmbăieze.) 2. (TEHN.) sertar. (~ pentru reglarea circulației unui fluid.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

van (-nă), adj. – Zadarnic. Lat. vanus (sec. XIX) sau it. vano; cultism. – Der. vanitate, s. f., din fr. vanité; vanitos, adj., din fr. vaniteux.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

vánă (-ne), s. f. – (Bucov.) Cadă. Germ. Wanne (Tiktin).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

vîná (-néz, -át), vb. – 1. A urmări, a prinde sau a ucide animale. – 2. A pescui. – 3. A urmări, a pretinde. – Mr. avin(are). Lat. vēnāri, prin intermediul unei forme vulgare *vēnāre (Pușcariu 1895; REW 9186); cf. fr. vener, prov., cat. venar. – Der. vînat, s. n. (vînătoare, ceea ce se vînează); mr. avinat, poate direct din lat. vēnātus (Pușcariu 1889; REW 9189), cf. cat. venat, sp. venado, port. veado; vînătoare, s. f. (vînat; pescuit), megl. vănătoari; vînător, s. m. (persoană care vînează; înv., unitate militară în Munt., formată din 500 călăreți și 500 pedestrași; pescar; Arg., controlor de tren), poate direct din lat. vēnātōr (REW 9188), cf. prov., v. sp. venador, fr. veneur; vînătoresc, adj. (de vînători); vînătorie, s. f. (vînătoare); vînătură, s. f. (vînat).
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

în ván loc. adv.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

van adj. m., pl. vani; f. sg. vánă, pl. váne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vánă s. f., g.-d. art. vánei; pl. váne
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

DYCK (VAN DYCK) [dáic], Sir Anthonis van (1599-1641), pictor flamand. Colaborator al lui Rubens. A călătorit în Italia și Anglia, unde a devenit pictor de curte al lui Carol I Stuart. Excepțional portretist, a avut o influență considerabilă asupra școlii engleze de pictură („Cardinalul Bentivoglio”, „Frans Snyders”, „Carol I la vânătoare”).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

FAM (PHAM) VAN DONG (1906-2000), om politic comunist vietnamez. Prim-min. al Republicii Democrate Vietnam (1955-1976) și președinte al Consiliului de miniștri al Republicii Socialiste Vietnam (1976-1986).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

GOGH (VAN GOGH), Vincent van (1853-1890), pictor și desenator olandez. După o scurtă perioadă caracterizată printr-un realism sumbru și grav („Țesătorii”, „Ghetele”, „Mâncătorii de cartofi”), care a coincis cu șederea sa în regiunea minieră Borinage, arta lui, sub influența impresioniștilor francezi și a graficii japoneze, cunoaște o intensitate expresivă maximă, susținută de culoare, căreia îi conferă, prin acordurile cromatice și dinamismul tușei, funcții simbolice, cu profunde rădăcini emoționale („Cameră de dormit la Arles”, „Floarea-soarelui”, „Autoportret”, „Portret al artistului cu urechea tăiată”, „Biserica din Anvers”, „Drum cu chiparoși”, „Câmp de grâu cu corbi”). Biografia lui dramatică exprimă, semnificativ pentru epoca dată, ideea artistului damnat. A influențat arta modernă (îndeosebi fovismul și expresionismul).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

HIERONYMUS VAN AEKEN v. Bosch, Hieronymus.
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

JAN VAN LEIDEN [jan van léidə] (pe numele adevărat Jan Beuckelszoon) (c. 1509-1536), predicator anabaptist. olandez. Conducător al comunității teocratice din Münster (apr. 1534-iun. 1535), instaurată în urma unei răscoale a adepților săi, a introdus comunitatea bunurilor și poligamia. După înfrângerea comunei a fost torturat și ucis (ian.).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

LUCAS VAN LEIDEN (pe numele adevărat Lucas Hugenszoon Van Leiden) (1489 sau 1494-1533), pictor și gravor olandez. Influențat de Dürer. Operă variată ca gen și tematică, ce se distinge prin desenul delicat și coloritul luminos în tratarea unor subiecte religioase din perspectivă manieristă (tripticul „Judecata de Apoi”, „Lot și fiicele”, „Ispitele Sfântului Anton”). Unul dintre întemeietorii școlii olandeze de pictură („Jucătorii de șah”, „Jucătorii de cărți”).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

SNELL VAN ROIYEN, Willebrord (zis și SNELLIUS) (1580 sau 1591-1626), astronom și matematician olandez. Prof. univ. din Leyden. Contribuții în optică (a descoperit legea refracției luminii în 1621, legea lui S.), geometrie, trigonometrie și topografie (a imaginat în 1617, metoda triangulației, baza oricărei măsurători topografice sau geodezice moderne).
Sursa: DE (1993-2009) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink