VĂRGĂLUÍ, vărgăluiesc, vb. IV. Tranz. A întări coasa cu o vargă de fier (ca să nu se rupă). – Din vargă.
Sursa: DLRM
(1958)
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink
VĂRGĂLUÍRE s. f. v. VĂRGĂLUI. [DLRM]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink