văpsire sf vz vopsire

văpsire s.f. v. vopsire.

VOPSI, vopsesc, vb. IV. 1. Tranz. A colora un obiect, acoperindu-i suprafața cu pensula sau prin stropire cu un strat de vopsea ori muindu-l într-o soluție colorantă și lăsându-l să se îmbibe; a colora un lichid punând în el o substanță colorantă; a boi. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) stropi; a (se) păta; a (se) mânji; 3. Refl. A se farda; a se machia, a se sulimeni. [Var.: (pop.) văpsi vb. IV] – Din bg. vapsam.

VOPSIRE, vopsiri, s. f. Acțiunea de a (se) vopsi și rezultatul ei; vopsit¹, boire, boit, boială. – V. 2vopsi.

văcsi v vz vopsi

văpsi v vz vopsi

vopsi [At: PRAV. 78 / V: (îvp) văp~, văcsi / Pzi: ~sesc, 3 (nob) ~sează / E: bg вапьсати, ngr ἔβαψα (aor βάπτω)] 1 vt (C. i. obiecte, suprafețe etc.) A acoperi cu un strat de vopsea (1), cu ajutorul unei pensule sau prin stropire. 2 (C. i. materiale textile) A trata cu o substanță colorantă, prin înmuiere, îmbibare, fixare. 3 (C. i. lichide) A amesteca cu o substanță colorantă. 4 (Rar) A picta. 5-6 vtr (Îvp; azi fam; dep) A (se) farda (1-2) exagerat. 7-8 vtr (Îvp) A (se) stropi. 9-10 vtr (Îvp) A (se) păta. 11 vt (Arg) A bea³ (3). 12 vt (Arg) A plesni. 13 vt (Fig) A descrie într-un anumit fel pe cineva sau ceva.

vopsire sf [At: LB / V: (îvp) văp~ / Pl: ~ri / E: vopsi] 1 Acoperire a unor suprafețe cu un strat de vopsea (1) Si: vopsit¹ (1), (reg) boire. 2 Tratare a unor materiale textile cu o substanță colorantă Si: vopsit¹ (2), (reg) boire. 3 Amestecare a unor lichide cu o substanță colorantă Si: vopsit¹ (3), (reg) boire. 4 (Rar) Pictare (1). 5 (Îvp; azi fam; dep) Fardare (1) exagerată.

văpsi vb. IV. v. vopsi.

vopsi vb. IV. 1 tr. (compl. indică obiecte, suprafețe etc.) A acoperi cu un strat (subțire) de vopsea, prin aplicare cu pensula, prin stropire etc., pentru a colora sau a proteja împotriva agenților corozivi, împotriva focului etc. ◊ (cu determ. introduse prin prep. „în” care arată culoarea) Stîlpii și pereții exteriori fuseseră vopsiți aproape integral în negru (CĂL.). fig. Uite ce splendid e apusul soarelui! Cum vopsește nourii ca într-o baie de sînge (REBR.). ♦ (compl. indică materii, materiale fibroase, țesături, obiecte de îmbrăcăminte etc.) A trata cu o substanță colorantă (prin înmuiere, prin îmbibare, prin fixare etc.). Un om bîtrîn..., îmbrăcat în haina lungă și văpsită fel defel, cînta încet și pe nas (EMIN.). ♦ (compl. indică lichide) A amesteca cu o substanță colorantă. 2 tr., refl. (înv., pop.) A (se) stropi; a (se) păta; a (se) mînji. Gura, mustățile, barba, cămașa lui George erau vopsite de sînge, dar numai lovitura de par îl biruise (REBR.). 3 refl. (astăzi fam.) A se farda; a se machia, a se sulimeni. Pometele de subt ochi îi erau zilnic atît de proaspăt rumenite, încît lăsa loc presupunerii că se vopsește (ARGH.). • prez. ind. -esc. și (pop.) văpsi vb. IV. /<bg. вапсвам, вапсам ngr. έβαψα aor. lui βάφω.

vopsire s.f. Acțiunea de a (se) vopsi și rezultatul ei; vopsit, (reg.) boire, boit, boială. Părul ei... începea a-i albi așa de vertiginos, încît vopsirea nu era în stare să înece năvala albului (CĂL.). • pl. -i. (pop.) văpsire s.f. /v. vopsi.

VOPSI, vopsesc, vb. IV. 1. Tranz. A colora un obiect, acoperindu-i suprafața cu pensula sau prin stropire cu un strat de vopsea ori muindu-l într-o soluție colorată și lăsându-l să se îmbibe; a colora un lichid punând într-însul o substanță colorată o substanță colorată; a boi. 2. Tranz. și refl. (Pop.) A (se) stropi; a (se) păta; a (se) mânji; 3. Refl. A se farda; a se machia, a se sulimeni. [Var.: (pop.) văpsi vb. IV] – Din bg. vapsam.

VOPSIRE, vopsiri, s. f. Acțiunea de (se) vopsi și rezultatul ei; vopsit¹, boire, boit, boială. – V. vopsi.

VOPSI, vopsesc, vb. IV. (Și în forma văpsi) 1. Tranz. A colora un obiect, acoperindu-i suprafața cu un strat de vopsea sau muindu-l într-o soluție colorantă și lăsîndu-l să se îmbibe (v. boi); a colora (un lichid) cu o substanță colorantă. Aparatul de radio [era] pus pe o măsuță înaltă, vopsită în negru, cu flori verzi. DUMITRIU, N. 182. Dușumeaua, vopsită cu roșu, e roasă pe alocuri. STANCU, U.R.S.S. 43. ◊ Fig. Au sosit surorile albastre ale Dimineții ca să vopsească pe ferești lumină. ISAC, O. 226. 2. Tranz. A stropi, a păta, a mînji. Mustățile, iarba, cămașa lui George erau vopsite de sînge. REBREANU, I. 40. Poporul e stîlpul țării... fiecare părticică de pămînt e văpsită cu sîngele lui. RUSSO, O. 19. 3. Refl. A se farda; (învechit) a se sulemeni. Dresul, sulimanul și rumeneala cu care se văpsea... au tras largi și adînci brazde pe obrajii ei. GHICA, la CADE. – Variantă: văpsi vb.

VOPSIRE, vopsiri, s. f. Vopsit¹.

vopsi vb. IV în loc. vb. a-și vopsi un examen (arg. stud.) A-și asigura dinainte nereușita la un examen ◊ „Singur ți-ai vopsit examenul ăsta! De ce n-ai venit și tu măcar o singură dată la seminar?” (C. Lupu în LL 3/72 p. 350)

A VOPSI ~esc tranz. 1) (obiecte) A acoperi cu un strat subțire de vopsea. 2) A introduce într-o soluție colorantă specială pentru a da culoare; a colora. /<sl. vapisati

văpsì (vopsì) v. a zugrăvi, a acoperi cu colori: a văpsi uși, ferestre. [Gr. bizantin ÉVAPSA (aorist din VÁPTO, a întinge, a văpsi).

văpsésc, a -í v. tr. (ngr. vápto, aor. évapsa, văpsesc. V. botez). Vest. Acoper cu o substanță colorantă, boĭesc, daŭ cu: a văpsi un gard. Colorez muind într’o substanță colorantă saŭ turnînd o substanță colorantă: a văpsi o haĭnă, un vin. – Și vo-.

vopsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vopsesc, 3 sg. vopsește, imperf. 1 vopseam; conj. prez. 1 sg. să vopsesc, 3 să vopsească

vopsire s. f., g.-d. art. vopsirii; pl. vopsiri corectat(ă)

vopsi (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vopsesc, imperf. 3 sg. vopsea; conj. prez. 3 să vopsească

vopsire s. f., g.-d. art. vopsirii; pl. vopsiri

vopsi vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. vopsesc, imperf. 3 sg. vopsea; conj. prez. 3 sg. și pl. vopsească

vopsire s. f., g.-d. art. vopsirii; pl. vopsiri

vopsi

vopsesc, -seam 1 imp.

văpsi (-sesc, -it), vb. – 1. A picta. – 2. A da cu vopsea. – 3. A colora, a da culoare. – 4. (Refl.) A se farda, a se da cu fard. – Var. vopsi. Mr. văpsescu, văpsire, megl. văpsés. Mgr. βάπτω, aorist, ἔβαψα, prin intermediul vapĭsati (Tiktin; cf. Vasmer, Gr., 146). – Der. văpsea (var. vopsea(lă), văpseală), s. f. (materie colorată, culoare), din sl. vapĭsalo; văpsăriu, s. m. (înv., zugrav); văpsitor (var. vopsitor), s. m. (zugrav); văpsitor (var. vopsitorie), s. f. (boiangerie; slujba de zugrav).

a-și vopsi un examen expr. (stud.) a-și asigura dinainte (ne)reușita unui examen.

vopsi, vopsesc v. r. a fi în stare de ebrietate, a se îmbăta.

VOPSI vb. v. zugrăvi.

VOPSI vb. 1. a colora, (pop.) a boi, (Bucov.) a fărbui. (A ~ în galben un material textil.) 2. a da. (A ~ grilajul cu verde.) 3. v. farda.

VOPSIRE s. 1. colorare, colorat, vopsit, (pop.) boială, boire, boit, (Bucov.) fărbuire. (~ a unui material textil.) 2. v. fardare.

VOPSI vb. 1. a colora, (pop.) a boi, (Bucov.) a fărbui. (A ~ în galben un material textil.) 2. a da. (A ~ grilajul cu verde.) 3. a (se) farda, a (se) machia, (pop. și fam. peior.) a (se) boi, (pop.) a (se) drege, a (se) picta, a (se) rumeni, a (se) sulimeni, (înv. și reg. peior.) a (se) spoi. (Nu te mai ~ atîta!)

vopsi vb. v. ZUGRĂVI.

VOPSIRE s. 1. colorare, colorat, vopsit, (pop.) boială, boire, boit, (Bucov.) fărbuire. (~ a unui material textil.) 2. fardare, fardat, machiaj, machiat, machiere, vopsit, (pop. și fam. peior.) boială, boire, boit, (pop.) sulimeneală, sulimenire. (~ unei femei.)