VĂITĂTÓR, -OÁRE, văitători, -oare, adj. (Rar.) Care se vaită, care se tânguiește; căruia îi place să se vaite cu orice prilej; văităreț. [Var.: văietătór, -oare adj.] – Văita + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

văitătór (rar) (văi-) adj. m., pl. văitătóri; f. sg. și pl. văitătoáre
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VĂITĂTÓR adj. v. plângăcios, plângăreț, scâncit, smiorcăit, văicăreț.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

văitătór adj. m., pl. văitătóri; f. sg. și pl. văitătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink