VĂIOÁGĂ, văioage, s. f. Văiugă¹. – Din văi (pl. lui vale) + suf. -oagă.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

VĂIOÁGĂ s. v. văiugă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

văioágă, văioáge, s.f. (reg.) 1. vâlcea. 2. chirpici, vălătuc.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

văioágă s. f., g.-d. art. văioágei; pl. văioáge
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink