VĂIERÁT², -Ă, văierați, -te, adj. (Rar) Care se vaieră, se tânguiește. – V. văiera.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

VĂIERÁT¹ s. n. (Rar) Văierare. – V. văiera.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

VĂIERÁT s. v. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plângere, plâns, tânguială, tânguire, tânguit, văitare, văitat, văitătură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VĂIERÁ, váier, vb. I. Refl. (Reg.) A se văita. [Pr.: vă-ie-] – Din vai (după șuiera, fluiera etc.).
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

văierá (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se váieră, 1 pl. ne văierắm; conj. prez. 3 să se váiere
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VĂIERÁ vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

văierá vb., ind. prez. 1 váier, 1 pl. văierăm; conj. prez. 3 sg. și pl. váiere
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink