3 intrări
30 de definiții

Explicative DEX

văierat1 sn [At: BUDAI-DELEANU, LEX. / Pl: ? / E: văiera] (Îrg) 1-2 Văitare (1-2).

văierat2, ~ă [At: DOSOFTEI; V. S. noiembrie 178r/16 / V: (înv) voi~, (reg) ~irat / Pl: ~ați, ~e / E: văiera] 1-4 smf, a (Buc; Trs; șdp) (Persoană) care se vaită (1-2) în mod insistent. 5-6 smf, a (Pex) (Om) neputincios. 7 a (Înv) Plin de amărăciune, de tristețe.

VĂIERAT, -Ă, văierați, -te, adj. (Regional) Care nu e bun de nimic, care se vaită toată ziua; nemernic, becisnic. (Substantivat) Unde-i carul, Unde-s boii? Nemernicule, văieratule, prăpăditule, bețivule! RETEGANUL, P. I 7.

VĂIERAT1 s. n. (Rar) Văierare. – V. văiera.

VĂIERAT2, -Ă, văierați, -te, adj. (Rar) Care se vaieră, se tînguiește. – V. văiera.

VĂIERA, vaier, vb. I. Refl. (Înv. și reg.) A se văita. [Pr.: vă-ie-] – Din vai (după șuiera, fluiera etc.).

vaier1 sn [At: ALECSANDRI, P. III, 95 / Pl: ~e / E: pvb văiera] 1-2 Vaiet (1-2). 3 Suferință. 4 (Fig) Vaiet (6). 5 (Fig) Sunet tânguitor, prelung produs de clopote.

vaier2 sm [At: FD I, 158 / Pl: ~i / E: mg vájár] (Trs) 1 Miner1. 2 Șef2 de echipă în mină1.

vaiet sn [At: VARLAAM, C. 284 / V: (reg) vait (Pl: ~uri), văi~ / Pl: ~e / E: pvb văita] 1 Geamăt al omului prin care se exprimă durerea, suferința, jalea etc. Si: vaier1 (1), (Mol) vaicăr (1), (Ban) vaietec (1). 2 Succesiune de cuvinte prin care cineva își exprimă durerea, suferința, nemulțumirea etc. Si: vaier1 (2), (Mol) vaicăr (2), (Ban) vaietec (2). 3 Suferință. 4 (Trs) Bocet (de înmormântare). 5 (Pan) Sunet tânguitor (și prelung) scos de unele păsări sau animale. 6 (Fig) Zgomot prelung, tânguitor, produs de ape, de vânt etc. Si: vaier1 (4). 7 (Fig) Sunet tânguitor, prelung produs de unele instrumente muzicale.

văiera [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 50v/31 / V: ~ira, voi~ / Pzi: vaier, (reg) ~rez / E: vai1 (prin apropiere de șuiera, fluiera)] (Îrg) 1-2 vr A se văita (1-2). 3 vt A compătimi (1) pe cineva.

văira v vz văiera

văirat, ~ă a vz văierat2

voiera v vz văiera

voierat1 sn vz văierat1

voierat2, ~ă smf, a vz văierat2

vaier s.n. Tînguire (prelungă), vaiet. ♦ Suferință, durere. • pl. -e. /de la văiera, prin derivare regresivă.

vaiet s.n. 1 Strigăt (prelung), geamăt de durere, de jale, de suferință; succesiune de cuvinte prin care cineva își exprimă durerea, suferința; plînset, vaier. 2 Analog. Sunet, țipăt (prelung), tînguitor scos de unele păsări sau animale. Venea un vaiet de dihanie rănită (GAL.). 3 Fig. Zgomot prelung și tînguitor produs de ape, de vînt etc. Ce vaiet în toamnă... Și codrul sălbatec vuiește (BACOV.). ♦ Sunet tînguitor, produs de unele instrumente muzicale. Rămase... în urmă-ne vaietul vioarelor (PAPAD.). • pl. -e. /de la văita, prin derivare regresivă.

văiera vb. I. refl. (înv., reg.) A se văita. • prez.ind. vaier, -ez. /de la vai, după șuiera, fluiera etc.

VĂIERA, vaier, vb. I. Refl. (Reg.) A se văita. [Pr.: vă-ie-] – Din vai (după șuiera, fluiera etc.).

VĂIERA, vaier, vb. I. Refl. A se văita. Văzînd-o văierîndu-se în pat... au început a o întreba ce-i lipsește, ce o doare. SBIERA, P. 24. Și se văiera, Inima-i plîngea Și i se topea. MAT. FOLK. 1080. Și mă vaier brazilor, De bănatul fraților. TEODORESCU, P. P. 84.

văierà v. a se văieta: geme și se vaieră.

2) váĭet (mă) și (maĭ des) vaĭt, a v. refl. (d. vaĭ; alb. vaĭtónĭ). Scot strigăte de durere saŭ de întristare: plîngea și se văita că nu maĭ poate suferi. – Și mă vaĭer, a se văĭera (după șuĭer) la Barac. Dos. și’n P. P.

Ortografice DOOM

văiera (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă vaier, 2 sg. te vaieri, 3 se vaieră; conj. prez. 1 sg. să mă vaier, 3 să se vaiere; imper. 2 sg. afirm. vaieră-te; ger. văierându-mă

văiera (a se ~) (înv., reg.) vb. refl., ind. prez. 3 se vaieră, 1 pl. ne văierăm; conj. prez. 3 să se vaiere

văiera vb., ind. prez. 1 vaier, 1 pl. văierăm; conj. prez. 3 sg. și pl. vaiere

vaier, văiera inf.

Sinonime

VĂIERAT s. v. boceală, bocire, bocit, căinare, jelire, jelit, jeluire, lamentare, lamentație, plângere, plâns, tânguială, tânguire, tânguit, văitare, văitat, văitătură.

văierat s. v. BOCEALĂ. BOCIRE. BOCIT. CĂINARE. JELIRE. JELIT. JELUIRE. LAMENTARE. LAMENTAȚIE. PLÎNGERE. PLÎNS. TÎNGUIALĂ. TÎNGUIRE. TÎNGUIT. VĂITARE. VĂITAT. VĂITĂTURĂ.

VĂIERA vb. v. boci, căina, jeli, jelui, lamenta, plânge, tângui, văicări, văita.

văiera vb. v. BOCI. CĂINA. JELI. JELUI. LAMENTA. PLÎNGE. TÎNGUI. VĂICĂRI. VĂITA.

Intrare: văierat (adj.)
văierat1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văierat
  • văieratul
  • văieratu‑
  • văiera
  • văierata
plural
  • văierați
  • văierații
  • văierate
  • văieratele
genitiv-dativ singular
  • văierat
  • văieratului
  • văierate
  • văieratei
plural
  • văierați
  • văieraților
  • văierate
  • văieratelor
vocativ singular
plural
văirat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
voierat
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: văierat (s.n.)
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • văierat
  • văieratul
  • văieratu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • văierat
  • văieratului
plural
vocativ singular
plural
Intrare: văiera
  • silabație: vă-ie-ra info
verb (V19)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • văiera
  • văierare
  • văierat
  • văieratu‑
  • văierând
  • văierându‑
singular plural
  • vaieră
  • văierați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vaier
(să)
  • vaier
  • văieram
  • văierai
  • văierasem
a II-a (tu)
  • vaieri
(să)
  • vaieri
  • văierai
  • văierași
  • văieraseși
a III-a (el, ea)
  • vaieră
(să)
  • vaiere
  • văiera
  • văieră
  • văierase
plural I (noi)
  • văierăm
(să)
  • văierăm
  • văieram
  • văierarăm
  • văieraserăm
  • văierasem
a II-a (voi)
  • văierați
(să)
  • văierați
  • văierați
  • văierarăți
  • văieraserăți
  • văieraseți
a III-a (ei, ele)
  • vaieră
(să)
  • vaiere
  • văierau
  • văiera
  • văieraseră
văira
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
voiera
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

văierat, văieraadjectiv

  • 1. regional Care nu e bun de nimic, care se vaită toată ziua. DLRLC DLRM
    • format_quote (și) substantivat Unde-i carul, Unde-s boii? Nemernicule, văieratule, prăpăditule, bețivule! RETEGANUL, P. I 7. DLRLC
etimologie:

văieratsubstantiv neutru

etimologie:

văiera, vaierverb

  • 1. învechit regional A se văita. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Văzînd-o văierîndu-se în pat... au început a o întreba ce-i lipsește, ce o doare. SBIERA, P. 24. DLRLC
    • format_quote Și se văiera, Inima-i plîngea Și i se topea. MAT. FOLK. 1080. DLRLC
    • format_quote Și mă vaier brazilor, De bănatul fraților. TEODORESCU, P. P. 84. DLRLC
etimologie:
  • vai (după șuiera, fluiera etc.). DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.