VÂNTURÉLE s. pl. v. dedițel.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

VÂNTURÉL, (1) vânturele, s. n., (2) vânturei, s. m. 1. S. n. Vântuleț. 2. S. m. (Ornit.) Vindereu. – Vânt + suf. -el.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

vânturél (vântuleț) s. n., pl. vânturéle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink