VÂNTURÁR, vânturare, s. n. (Rar) Evantai. – Vânturi (pl. lui vânt) + suf. -ar.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

vânturár (rar) s. n, pl. vânturáre
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VÂNTURÁR s. v. evantai.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vânturár s. n., pl. vânturáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink