VÂNTURĂTÚRĂ, vânturături, s. f. Vânturare; (concr.) ceea ce rămâne (ca impuritate) după vânturarea semințelor; pleavă. – Vântura + suf. -ătură.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

VâNTURĂTÚRĂ ~i f. 1) v. A VâNTURA. 2) Masă de impurități rămasă după vânturare. /a vântura + suf. ~tură
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vânturătúră s. f., g.-d. art. vânturătúrii; pl. vânturătúri
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VÂNTURĂTÚRĂ s. v. pleavă, vânturare, vânturat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vânturătúră s. f., g.-d. art. vânturătúrii; pl. vânturătúri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink