VÂJÍ, vâjesc, vb. IV. Refl. (Reg.) A se potrivi, a fi pe măsură; (despre oameni) a fi sau a cădea de acord, a se învoi.
Sursa: DLRM (1958) | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink

VÂJÍ vb. v. potrivi, veni.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vîjí (-jésc, -ít), vb. refl. – A coincide, a semăna. Origine incertă. Poate de la vîjîi „a urla”, cf. se isbește „se aseamănă”. În Trans.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink