VÂJÂIÁLĂ, vâjâieli, s. f. Vâjâit¹. [Pr.: -jâ-ia-. – Var.: (reg.) vâjiálă s. f.] – Vâjâi + suf. -eală.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de bogdanrsb | Semnalează o greșeală | Permalink

vâjâiálă s. f., g.-d. art. vâjâiélii; pl. vâjâiéli
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

VÂJÂIÁLĂ s. v. șuierare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

vâjâiálă s. f., g.-d. art. vâjâiélii; pl. vâjâiéli
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

vâjâială, vâjâieli s. f. v. vâj.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

a fi plecat la vâjâială expr. (intl.) 1. a ieși la plimbare. 2. a umbla după femei, a ieși la agățat. 3. a chefui, a petrece. 4. a ieși la furat.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

în vâjâială expr. 1. în goană, în grabă. 2. la beție, la petrecere. 3. la plimbare; în călătorie de plăcere.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink