ușur¹ sn [At: NECULCE, L. 312 / V: ușor / Pl: (3) ușori / E: tc öșür cf tt üșür] 1 (Înv; lsg) Dijmă pe care o plăteau odinioară tătarii pentru locul ocupat în Moldova. 2 (Mol; lsg) Uium pentru măcinat. 3 (Olt; îf ușor) Făină care rămâne pe marginile pietrei de moară după măcinat.

†UȘUR sbst. 1 ‡Dijma producțiunilor pămîntului ce plăteau odinioară Tătarii pentru locul ocupat în Moldova (ȘĂIN.): Nohaii ce vor lăcui pe acel loc a Moldovei să-și dea ~ul și hacul pămîntului și toată plata deplin (LET.) ¶ 2 Mold. 🏚 Zeciuiala morarului, oiem [tc.].

ușur n. 1. od. dijma producțiunilor pământului ce Tătarii plătiau pentru locul ocupat în Moldova; 2. azi Mold. zeciueala morarului pentru măcinatul făinei. [Turc. UȘUR, dijmă (serb.: oiem)].

ușúr și ușór n., pl. urĭ (turc. üșür, pop. öșür, dejmă, d. ar. ’üšr, al zecelea). Vechĭ. Dejma pe care o dădeaŭ Tătariĭ p. producțiunile pămîntuluĭ lor din Moldova (Basarabia). Azĭ. Mold. (ușur). Uĭum. V. alîm.

ușor³ sn vz ușur¹

ușur (-ruri), s. n. – 1. (Înv.) Contribuție în cereale a tătarilor care erau supuși Moldovei. – 2. (Mold.) Uium. Tc. (arab.) üșür „dijmă” (Șeineanu, III, 127), cf. ngr. οὐσούρι, sb. ušur.

ușur s.n. (înv.) 1. dijma plătită de tătarii din Moldova pentru produsele pământului. 2. (reg.) zeciuiala morarului pentru măcinatul grâului.