UZURPATÓR, -OÁRE, uzurpători, -oare, s. m. și f. Persoană care uzurpă, care își însușește în mod fraudulos un bun, un drept, o calitate etc. – Din fr. usurpateur, lat. usurpator.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

UZURPATÓR ~i m. Persoană care uzurpă (un drept, puterea de stat etc.). /<fr. usurpateur, lat. usurpator
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UZURPATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care în mod ilegal a acaparat puterea sau și-a însușit drepturile altuia. [Cf. fr. usurpateur, lat. usurpator].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

UZURPATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care săvârșește o uzurpare. (< fr. usurpateur, lat. usurpator)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

uzurpatór s. m., pl. uzurpatóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

uzurpatoáre s. f., g.-d. art. uzurpatoárei; pl. uzurpatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink