9 definiții pentru uzufructuară
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
UZUFRUCTUAR, -Ă, uzufructuari, -e, s. m. și f. Persoană care deține dreptul de uzufruct asupra unui bun. [Pr.: -tu-ar] – Din lat. usufructuarius. Cf. fr. usufruitier.
UZUFRUCTUAR, -Ă, uzufructuari, -e, s. m. și f. Persoană care deține dreptul de uzufruct asupra unui bun. [Pr.: -tu-ar] – Din lat. usufructuarius. Cf. fr. usufruitier.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de ana_zecheru
- acțiuni
uzufructuar, ~ă [At: AR (1829), 382/44 / P: ~tu-ar / V: (înv) ~tariu (S și: usufructariu), ~tor sm / S și: usu~ / Pl: ~i, ~e / E: lat usufructuarius, fr usufructuaire] (Jur) 1 smf Persoană care deține dreptul de uzufruct asupra unui bun Si: (îvr) uzufructier. 2 a Care dă numai dreptul de uzufruct asupra unui bun.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
UZUFRUCTUAR, -Ă s.m. și f. Deținător al unui drept de uzufruct (asupra unui lucru). [Pron. -tu-ar. / cf. lat. usufructuarius, fr. usufructuaire].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
UZUFRUCTUAR, -Ă s. m. f. deținător al unui drept de uzufruct. (< lat. usufructuarius, după fr. usufruitier)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*uzufructuár, -ă adj. (lat. usufructuarius). Jur. Care dă numaĭ folosința, nu și proprietatea. S. m. și f. Cel ce are uzufructu.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
uzufructuară (desp. -zu-fruc-tu-a-) s. f., g.-d. art. uzufructuarei; pl. uzufructuare
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
uzufructuară (-zu-fruc-tu-a-) s. f., g.-d. art. uzufructuarei; pl. uzufructuare
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
uzufructuară s. f. (sil. -fruc-tu-a-), g.-d. art. uzufructuarei; pl. uzufructuare
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
uzufructuar (desp. -zu-fruc-tu-ar) s. m., pl. uzufructuari
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
- silabație: u-zu-fruc-tu-a-ră
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
uzufructuar, uzufructuarisubstantiv masculin uzufructuară, uzufructuaresubstantiv feminin
- 1. Persoană care deține dreptul de uzufruct asupra unui bun. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
- [Țăranii] sînt uzufructuari pe anume cîtimi de pămînt. KOGĂLNICEANU, S. A. 136. DLRLC
-
etimologie:
- usufructuarius DEX '09 DEX '98 DN
- usufruitier DEX '09 DEX '98 DN