UZUFRÚCT s. n. Drept acordat unei persoane de a se folosi pe deplin de un bun care aparține altei persoane și pe care trebuie să-l restituie la încetarea acestui drept. – Din lat. uzufructus. Cf. fr. usufruit.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

UZUFRÚCT ~e n. jur. Drept de a beneficia de bunuri străine cu obligația de a le păstra și a le restitui la termenul prevăzut. /<lat. usufructus
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UZUFRÚCT s.n. Drept pe care îl are cineva de a se bucura de folosința unor lucruri care sunt proprietatea altuia, cu obligația de a le conserva substanța. [< lat. usufructus, cf. fr. usufruit].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

UZUFRÚCT s. n. drept al cuiva de a se folosi de un bun care aparține altei persoane. (< lat. usufructus, după fr. usufruit)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

UZUFRÚCT, uzufrúcte, s.n. ~ (sil. -fruct) [pl. NODEX]
Sursa: DOOM (1982) | Adăugată de tavi | Semnalează o greșeală | Permalink

uzufrúct s. n. (sil. -fruct)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink