UZÁJ, uzajuri, s. n. 1. Uzură¹. 2. Uz (1), folosire, întrebuințare. ♦ Uzanță, obicei. – Din fr. usage.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

UZÁJ ~uri n. 1) v. UZURĂ. 2) v. UZ. /<fr. usage
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UZÁJ s.n. 1. Uzură. 2. Uz (1), folosire, întrebuințare. ♦ Uzanță (2). [Pl. -juri, -je. / < fr. usage].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

UZÁJ s. n. 1. uzură. 2. uz. 3. uzanță (2). (< fr. usage)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

UZÁJ s. v. uzură.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UZÁJ s. v. folosință, folosire, întrebuințare, utilizare, uz.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

uzáj s. n., pl. uzájuri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink