17 definiții pentru uzaj

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

UZAJ, uzajuri, s. n. 1. Uzură1. 2. Uz (1), folosire, întrebuințare. ♦ Uzanță, obicei. – Din fr. usage.

UZAJ, uzajuri, s. n. 1. Uzură1. 2. Uz (1), folosire, întrebuințare. ♦ Uzanță, obicei. – Din fr. usage.

uzaj sn [At: ALEXI, W. / V: (înv) uzagiu (S și: usagiu) / Pl: ~uri / E: fr usage] 1 Uz (13). 2 Utilizare efectivă (conform normelor) a elementelor de limbă. 3 Realizare (corectă) în vorbire a acestor norme, într-o epocă dată, de către toți vorbitorii (dintr-un mediu social, dintr-o regiune etc.). 4 Modul de folosire a acestor norme. 5 (Urmat de determinări; îe) De ~ Destinat să se practice, să circule într-un anumit fel, într-un anumit mediu. 6 Degradare prin întrebuințare îndelungată Si: uzare (2), uzură1 (3).

UZAJ, uzajuri, s. n. 1. Uzură. 2. (Franțuzism învechit; atestat în forma usagiu) Uz, folosire. Căpătă cunoștința, nu numai a limbii grecești, de usagiu comun atunce, ci și a limbilor rusească, latină și franceză. IORGA, L. I 524. – Variantă: usagiu s. n.

UZAJ s.n. 1. Uzură. 2. Uz (1), folosire, întrebuințare. ♦ Uzanță (2). [Pl. -juri, -je. / < fr. usage].

UZAJ s. n. 1. uzură. 2. uz. 3. uzanță (2). (< fr. usage)

UZAJ ~uri n. 1) v. UZURĂ. 2) v. UZ. /<fr. usage

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

UZAJ s. v. folosință, folosire, întrebuințare, utilizare, uz.

UZAJ s. deteriorare, uzare, uzură. (Gradul de ~ al unui obiect.)

uzaj s. v. FOLOSINȚĂ. FOLOSIRE. ÎNTREBUINȚARE. UTILIZARE. UZ.

Intrare: uzaj
uzaj1 (pl. -uri) substantiv neutru
substantiv neutru (N24)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uzaj
  • uzajul
  • uzaju‑
plural
  • uzajuri
  • uzajurile
genitiv-dativ singular
  • uzaj
  • uzajului
plural
  • uzajuri
  • uzajurilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • usagiu
  • usagiul
  • usagiu‑
plural
  • usagii
  • usagiile
genitiv-dativ singular
  • usagiu
  • usagiului
plural
  • usagii
  • usagiilor
vocativ singular
plural
uzaj2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
Surse flexiune: MDN '08, DN
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uzaj
  • uzajul
  • uzaju‑
plural
  • uzaje
  • uzajele
genitiv-dativ singular
  • uzaj
  • uzajului
plural
  • uzaje
  • uzajelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N54)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uzagiu
  • uzagiul
  • uzagiu‑
plural
  • uzagii
  • uzagiile
genitiv-dativ singular
  • uzagiu
  • uzagiului
plural
  • uzagii
  • uzagiilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uzaj, uzajurisubstantiv neutru

etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.