3 definiții pentru utălui
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
utăluĭésc v. tr. (ung. utálni). Ps. S. Urăsc.
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
utălui (-uesc, -it), vb. – A urî. Mag. utálni (Tiktin). Sec. XVI, înv.
- sursa: DER (1958-1966)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
utălui, utăluiesc, vb. IV (înv.) a urî.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: utălui
| verb (VT408) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)