8 definiții pentru utriculă
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
UTRICULĂ s.f. 1. Cavitate mică în țesătura celulară a plantelor; bășicuță plină cu aer care face să plutească pe apă unele plante acvatice. ♦ Învelișul fructului, alcătuit din concreșterea bracteelor. 2. Formație anatomică în formă de sac. ♦ Una dintre cele două părți care compun cavitatea urechii numită vestibul. [Var. utricul s.n. [< fr. utricule, cf. lat. utriculus].
UTRICULĂ s. f. / utricul s. m. 1. cavitate mică în țesătura celulară a plantelor; bășicuță plină cu aer care face să plutească pe apă unele plante acvatice. ◊ înveliș al fructului, din concreșterea bracteelor. 2. formație anatomică în formă de sac. ◊ una dintre cele două părți ale vestibulului urechii. (< fr. utricule, lat. utriculus)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
UTRICUL s.n. v. utriculă.
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
UTRICUL s. m. elem. utriculă.
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*utrícul n., pl. e (lat. utriculus, dim. d. uter, utris, burduf, și d. úterus, uter). Bot. Cavitate mică în țesătura celulară a plantelor. Beșicuță plină de aer care face să plutească pe apă unele plante acŭatice. Cavitate mică în care se află substanța fecundantă a polenuluĭ.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
utriculă (desp. u-tri-) s. f., g.-d. art. utriculei; pl. utricule
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
!utriculă (u-tri-) s. n., pl. utricule
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
utriculă s. f. /utricul s. m. (sil. -tri-), pl. utricule/utriculi
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: u-tri-cu-lă
substantiv feminin (F1) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
substantiv neutru (N1) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
utriculă, utriculesubstantiv feminin
- 1. Cavitate mică în țesătura celulară a plantelor; bășicuță plină cu aer care face să plutească pe apă unele plante acvatice. DN
- 1.1. Învelișul fructului, alcătuit din concreșterea bracteelor. DN
-
- 2. Formație anatomică în formă de sac. DN
- 2.1. Una dintre cele două părți care compun cavitatea urechii numită vestibul. DN
-
etimologie:
- utricule DN