utilitar, ~ă [At: MACEDONSKI, O. IV / Pl: ~i, ~e / E: fr utilitaire] 1 a Care are scopuri utile (imediate) Si: utilitarist (1). 2 a Care urmărește satisfacerea intereselor imediate, practice Si: utilitarist (1). 3 a Care privește utilitatea Si: utilitarist (2). 4 smf Persoană care urmărește scopuri utilitare (1). 5 a Care este conform cu utilitarismul filozofic.

UTILITAR, -Ă, utilitari, -e, adj. Care are scopuri utile, practice; care urmărește utilitatea, folosul practic. Mișcarea intelectuală din zilele noastre a luat o direcțiune mai utilitară, tinzînd mai cu seamă la instruirea poporului. MACEDONSKI, O. IV 28. Literatura are de multe ori o mare importanță utilitară, politică. GHEREA, ST. CR. III 18.

UTILITAR, -Ă adj. Referitor la utilitate, din punctul de vedere al utilității; preocupat de interese materiale. [< fr. utilitaire].

UTILITAR, -Ă adj. referitor la utilitate, din punctul de vedere al utilității; preocupat de interese materiale. (< fr. utilitaire)

UTILITAR ~ă (~i, ~e) Care pune la bază utilul; care urmărește scopuri utile. Concepție ~ă. /<fr. utilitaire

utilitar a. și m. care tinde la utilitate, care nu recunoaște ca principiu al binelui decât utilitatea.

*utilitár, -ă adj. (d. utilitate; fr. -taire). Care consideră numaĭ utilitatea: morală utilitară. Subst. Un utilitar (utilitarist).

utilitar adj. m., pl. utilitari; f. utilitară, pl. utilitare

utilitar adj. m., pl. utilitari; f. utilitară, pl. utilitare

utilitar adj. m., pl. utilitari; f. sg. utilitară, pl. utilitare

UTILITAR adj. practic, pragmatic, utilitarist. (O concepție ~.)

UTILITARĂ aviație utlitară (v.).