UTILÁT, -Ă, utilați, -te, adj. Înzestrat cu utilajul necesar. – V. utila.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

UTILÁ, utilez, vb. I. Tranz. A înzestra un atelier, o fabrică etc. cu utilajul necesar desfășurării în bune condiții a procesului de producție. – Din fr. outiller.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A UTILÁ ~éz tranz. (laboratoare, întreprinderi, ateliere etc.) A înzestra cu utilajul necesar. /<fr. outiller
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

UTILÁ vb. I. tr. A înzestra, a dota cu utilajul necesar. [< fr. outiller].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

UTILÁ vb. tr. a înzestra, a dota un atelier, o fabrică cu utilajul necesar. (< fr. outiller)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

UTILÁ vb. a dota, a echipa, a înzestra, a prevedea, (înv.) a provedea. (A ~ o uzină cu cele necesare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

utilá vb., ind. prez. 1 sg. utiléz, 3 sg. și pl. utileáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink