UTER, utere, s. n. Organ cavitar musculos care face parte din aparatul genital feminin, în care se dezvoltă embrionul și fătul la animalele superioare; mitră. – Din lat. uterus, fr. uterus.

uter sn [At: KRETZULESCU, A. 10/16/ V: ~o, (înv) ~us / Pl: ~e / E: lat uterus, fr uterus] 1 Organ musculos cavitar, făcând parte din aparatul genital feminin, situat în regiunea pelviană deasupra vaginului și destinat să conțină ovulul fecundat până la dezvoltarea completă a fătului Si: mitră², (îrg) matcă, (înv) matrice, zgău. 2 Organul gestației la femelele animalelor superioare vivipare Si: mitră², (îrg) matcă.

UTER, utere, s. n. Organ cavitar musculos care face parte din aparatul genital feminin, în care se dezvoltă embrionul și fătul la animalele superioare; mitră. – Din lat. uterus, fr. utérus.

UTER, utere, s. n. Organ genital al femelei animalelor superioare, în care se dezvoltă embrionul; mitră. Uterul are aspectul unui sac cu pereții groși, musculoși. ANATOMIA 248.

UTER s.n. Organ genital al femelei la animale superioare, în care se dezvoltă embrionul; mitră. [< lat. uterus, fr. utérus].

UTER¹ s. n. organ cavitar între vagin și trompe, în care se dezvoltă embrionul; mitră. (< lat. uterus, fr. utérus)

UTER ~e n. (la femele vivipare) Cavitate internă a aparatului genital în care se dezvoltă embrionul; mitră; matrice. /<lat. uterus, fr. utérus

*úter n., pl. e (lat. úterus). Anat. Locu copiluluĭ în pîntece.

utero sn vz uter

uterus sn vz uter

UTER²(O)- elem. „uter”. (< fr. utér/o/-, cf. lat. uterus)

uter s. n., pl. utere

uter s. n., pl. utere

uter s. n., pl. utere

UTER-, v. UTERO-. □ ~algie (v. -algie), s. f., durere a uterului; ~ectomie (v. -ectomie), s. f., excizie a uterului.

UTERO- „uter, uterin”. ◊ L. uterus „burduf, matrice” > fr. utéro-, germ. id., engl. id. > rom. utero-. □ ~cel (v. -cel₂), s. n., hernie a uterului; ~grafie (v. -grafie), s. f., explorare radiologică a uterului, cu ajutorul unei substanțe de contrast; ~lit (v. -lit₁), s. n., calcul uterin; ~manie (v. -manie), s. f., excitație sexuală excesivă la femei; ~patie (v. -patie), s. f., boală a uterului; ~ragie (v. -ragie), s. f., hemoragie uterină; ~ree (v. -ree), s. f., scurgere uterină; ~scopie (v. -scopie), s. f., examinare endoscopică a uterului.

UTER s. (ANAT.) mitră, (înv. și pop.) sân, (pop.) pântece, (înv. și reg.) matcă, (reg.) plod, (înv.) mătrice, zgău. (În ~ se dezvoltă fătul.)

UTER s. (ANAT.) mitră, (înv. și pop.) sîn, (pop.) pîntece, (înv. și reg.) matcă, (reg.) plod, (înv.) mătrice, zgău. (În ~ se dezvoltă fătul.)