utăluí, utăluiésc, vb. IV (înv.) a urî.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

utăluí (-uésc, -ít), vb. – A urî. Mag. utálni (Tiktin). Sec. XVI, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

UTĂLUÍT adj. v. utălui. [DAR]
Sursa: Neoficial | Adăugată de gall | Semnalează o greșeală | Permalink