utăluí, utăluiésc, vb. IV (înv.) a urî.
Sursa: DAR
(2002)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
utăluí (-uésc, -ít), vb. – A urî. Mag. utálni (Tiktin). Sec. XVI, înv.
Sursa: DER
(1958-1966)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
UTĂLUÍRE s. f. v. utălui. [DAR]
Sursa: Neoficial
|
Adăugată de
gall
| Semnalează o greșeală
| Permalink