utăluí, utăluiésc, vb. IV (înv.) a urî.
Sursa: DAR (2002) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

utăluí (-uésc, -ít), vb. – A urî. Mag. utálni (Tiktin). Sec. XVI, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink