2 intrări
11 definiții
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
USTUROIAT, -Ă, usturoiați, -te, adj. Cu gust iute de usturoi sau cu miros de usturoi; preparat cu mult usturoi. – V. usturoia.
USTUROIAT, -Ă, usturoiați, -te, adj. Cu gust iute de usturoi sau cu miros de usturoi; preparat cu mult usturoi. – V. usturoia.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
usturoiat, ~ă a [At: CREANGĂ, A. 103 / Pl: ~ați, ~e / E: usturoia] 1 Cu gust de usturoi (4) Si: (îvr) usturoios (1). 2 Cu miros de usturoi (4) Si: (îvr) usturoios (1). 3 Preparat cu (mult) usturoi (4) Si: (îvr) usturoios (2).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
USTUROIAT, -Ă, usturoiați, -te, adj. Cu gust, cu miros de (mult) usturoi; preparat cu usturoi. Taie felii subțiri de pastramă usturoiată. C. PETRESCU, Î. II 135. (Cu pronunțare regională) Trandafiri usturoieți și slănină de cea subțire, făcute de casă, tăiete la un loc, fripte bine în tigaie și cu mămăliguță caldă se duc unse pe gît. CREANGĂ, A. 103.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
USTUROIA, usturoiez, vb. I. Tranz. A pune (mult) usturoi într-o mâncare, a condimenta, a iuți cu usturoi. – Din usturoi.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
USTUROIA, usturoiez, vb. I. Tranz. A pune (mult) usturoi într-o mâncare, a condimenta, a iuți cu usturoi. – Din usturoi.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ustunoia v vz usturoia
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
usturoia [At: MAT. FOLK. 1521 / V: (reg) ~unoia / Pzi: ~iez / E: usturoi] 1 vt A condimenta cu (mult) usturoi (4). 2 vt (În descântece) A freca cu usturoi (4). 3-4 vri (Trs; Mol; d. alimente) A deveni pișcător (învechindu-se) Si: a se iuți.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
USTUROIA, usturoiez, vb. I. Tranz. A pune (mult) usturoi într-o mîncare, a da unei mîncări gust de usturoi.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A USTUROIA ~ez tranz. (mâncăruri, alimente) A pregăti cu (mult) usturoi (pentru a da un gust picant); a drege cu usturoi. /Din usturoi
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
usturoia (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. usturoiez, 3 usturoiază, 1 pl. usturoiem; conj. prez. 1 sg. să usturoiez, 3 să usturoieze; ger. usturoind
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
usturoia (a ~) vb., ind. prez. 3 usturoiază, 1 pl. usturoiem; conj. prez. 3 să usturoieze; ger. usturoind; part. usturoiat
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
usturoia vb., ind. prez. 1 sg. usturoiez, 3 sg. și pl. usturoiază, 1 pl. usturoiem; conj. prez. 3 sg. și pl. usturoieze; ger. usturoind; part. usturoiat
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
verb (VT213) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
usturoiat, usturoiatăadjectiv
- 1. Cu gust iute de usturoi sau cu miros de usturoi; preparat cu mult usturoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Taie felii subțiri de pastramă usturoiată. C. PETRESCU, Î. II 135. DLRLC
- Trandafiri usturoieți și slănină de cea subțire, făcute de casă, tăiete la un loc, fripte bine în tigaie și cu mămăliguță caldă se duc unse pe gît. CREANGĂ, A. 103. DLRLC
-
etimologie:
- usturoia DEX '98 DEX '09
usturoia, usturoiezverb
- 1. A pune (mult) usturoi într-o mâncare, a condimenta cu usturoi. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEXsinonime: condimenta iuți
etimologie:
- usturoi DEX '09 DEX '98 NODEX