USTUROIÁT, -Ă, usturoiați, -te, adj. Cu gust iute de usturoi sau cu miros de usturoi; preparat cu mult usturoi. – V. usturoia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

USTUROIÁ, usturoiez, vb. I. Tranz. A pune (mult) usturoi într-o mâncare, a condimenta, a iuți cu usturoi. – Din usturoi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

A USTUROIÁ ~éz tranz. (mâncăruri, alimente) A pregăti cu (mult) usturoi (pentru a da un gust picant); a drege cu usturoi. /Din usturoi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

usturoiá vb., ind. prez. 1 sg. usturoiéz, 3 sg. și pl. usturoiáză, 1 pl. usturoiém; conj. prez. 3 sg. și pl. usturoiéze; ger. usturoínd; part. usturoiát
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

usturói sălbátic s. m. + adj.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink