2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

usturat1 sn [At: UDRESCU, GL. / Pl: ? / E: ustura] Usturare (1).

usturat2, ~ă a [At: BARBU, PRINC. 112 / Pl: ~ați, ~e / E: ustura] (Mun) 1 Usturător (1). 2 (D. condimente, mâncăruri condimentate, mirosuri) Pișcător. 3 Usturător (3). 4 Care suferă sau a suferit dureri fizice Si: chinuit2 (2). 5 Care suferă sau a suferit chinuri sufletești Si: îndurerat. 6 Supărat. 7 Jignit.

USTURA, pers. 3 ustură, vb. I. Tranz. A produce cuiva o senzație dureroasă de înțepătură, de urzicare sau de arsură. ♦ Fig. A provoca cuiva o durere fizică sau morală; a lovi, a îndurera. – Lat. ustulare.

ustura [At: BIBLIA (1688), 6192/22 / Pzi: ustur / E: ml ustulare] 1 vt (Precedat de un pronume personal la acuzativ; c. i. o ființă sau o parte a corpului; subiectul indică locul dureros) A provoca o senzație de înțepătură, de urzicare, de arsură Si: a pișcă. 2 vt (Îe) A-l ~ (pe cineva) inima (sau sufletul) A simți o durere puternică, fizică sau morală. 3 vt (Gmț; îe) A-l ~ (pe cineva) spatele A merita o bătaie. 4 vt (Reg; îe) A-l ~ (pe cineva) călcâiele A avea dor de ducă. 5 vt (Fam; îe) Are să-l ~re O s-o pățească, va plăti scump. 6 vi (D. băuturi, condimente, mâncăruri condimentate, mirosuri) A provoca o senzație specifică de înțepătură (pe limbă, în nări), de usturime Si: a pișca. 7-8 vti (Fig; precedat de un pronume personal la acuzativ; c. i. o persoană) A provoca (prin vorbe caustice, prin răutate etc.) o suferință morală. 9 vt (îvp) A provoca dureri fizice cuiva Si: a chinui (1). 10 vt (În descântece) A freca, a da cu usturoi (4).

USTURA, pers. 3 ustură, vb. I. Tranz. A provoca cuiva o senzație dureroasă de înțepătură, de urzicare sau de arsură. ♦ Fig. A provoca cuiva o durere fizică sau morală; a lovi, a îndurera. – Lat. ustulare.

USTURA, pers. 3. ustură, vb. I. Tranz. (Folosit și factitiv sau absolut; complementul indică o ființă sau o parte a corpului și este în același timp subiect logic; subiectul gramatical indică locul dureros sau agentul care cauzează durerea) 1. A face pe cineva să simtă o senzație ascuțită de înțepătură sau de arsură, de obicei dureroasă. Învîrtea cu o lingură de lemn Prin cratița în care sfîrîia rîntașul Și mormăia că o ustură, de ceapă, ochii. BENIUC, V. 37. Sara, mă ustura pielea feții și mă durea capul. SADOVEANU, O. VII 49. Zăpada sfărmicioasă stăpînea tot cuprinsul, atît de albă, că, privind-o mai mult, ustura ochii. REBREANU, N. 68. Ochii roșii îi ardeau în cap și-l usturau ca de fum. VLAHUȚĂ, O. A. I 104. ◊ Expr. A-l ustura (pe cineva) inima (sau la inimă), se spune cînd cineva simte o durere puternică, fizică sau morală. Mă ustură inima-n mine, cumătră! mă rog, scoate-mă. CREANGĂ, P. 33. (Glumeț) A-l ustura pe cineva spatele, se spune cînd cineva merită bătaie. 2. Fig. A trata rău pe cineva, asuprindu-l, chinuindu-l, făcîndu-l să sufere. Ne-am dat robi unuia Calistrat vel-vornic. Ne-a ucis și ne-a usturat acesta; ne-au ucis și ne-au usturat alții după dînsul. SADOVEANU, N. F. 28. Are să se mînie și are să ne usture rău mînia lui. id. O. VI 68. Îl ustura sufletul de amărăciune. REBREANU, R. I 129. ♦ A înțepa pe cineva cu vorba. Povestea e extrem de pitorească și ustură în toate cuvintele ei. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 15/7. Mătrăguna A-nvățat un brusture Să le spuie-n față una Care să le usture! TOPÎRCEANU, B. 50.

A USTURA pers 3 ustură tranz. 1) (în construcții cu sens pasiv) A supune unei senzații dureroase (prin urzicare, înțepare, arsură etc.). Îl ustură limba. 2) (ființe) A face să sufere, provocând dureri fizice sau morale. ◊ ~ (pe cineva) inima (sau la inimă) a simți o extraordinară durere sufletească. /<lat. ustulare

usturà v. a simți durere în urma arderii, urzicării sau tăierii. [Lat USTULARE]. ║ fig. durea: vorbele tale m’au usturat mult.

ústur, a v. tr. (lat. ústulo, -áre, a arde [v. tr.]. Cp. cu scutur, tremur, vîntur). Îs caustic, îs ardeĭat, cauzez usturime (la limbă, la o rană): uniĭ ardeĭ ustură, acidu fenic ustură. V. refl. Simt usturime: mă ustură limba și buzele de borșu luĭ badea Ion. Fig. Urzic, pișc, înțep: vorba ceĭa l-a usturat răŭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

ustura (a ~) vb., ind. prez. 3 ustură, imperf. 3 pl. usturau; conj. prez. 3 usture

ustura (a ~) vb., ind. prez. 3 ustură

ustura vb., ind. prez. 3 sg. ustură, imperf. 3 sg. ustura

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ustura (-r, -at), vb. – A provoca cuiva o senzație dureroasă de înțepătură, de urzicare sau de arsură. – Mr. ustur, istr. usturu. Lat. ūstŭlāre (Densusianu, Rom., XXXIII, 288; Pușcariu 1845; REW 9097), cf. usca și it. ustolare (cors. usciá, logud. usciare), v. sp. uslar (Bierzo asturar). – Der. usturător, adj. (caustic, care ustură, picant); usturătură, s. f. (înțepătură, mîncărime, usturime); usturime, s. f. (senzație de arsură, de mîncărime); usturos, adj. (picant); usturoi (var. Trans. ustunoi), adj. (care ustură, plantă Alium sativum); usturoiță, s. f. (plantă cruciferă cu miros de usturoi, Alliaria officinalis).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a-l ustura (pe cineva) la ficați expr. 1. a simți o durere fizică puternică. 2. a produce (cuiva) un sentiment puternic de mânie / de regret / de ciudă.

Intrare: usturat
usturat participiu
participiu (PT2)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • usturat
  • usturatul
  • usturatu‑
  • ustura
  • usturata
plural
  • usturați
  • usturații
  • usturate
  • usturatele
genitiv-dativ singular
  • usturat
  • usturatului
  • usturate
  • usturatei
plural
  • usturați
  • usturaților
  • usturate
  • usturatelor
vocativ singular
plural
Intrare: ustura
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • ustura
  • usturare
  • usturat
  • usturatu‑
  • usturând
  • usturându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • ustură
(să)
  • usture
  • ustura
  • ustură
  • usturase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • ustură
(să)
  • usture
  • usturau
  • ustura
  • usturaseră
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

usturaverb

  • 1. A produce cuiva o senzație dureroasă de înțepătură, de urzicare sau de arsură. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Învîrtea cu o lingură de lemn Prin cratița în care sfîrîia rîntașul Și mormăia că o ustură, de ceapă, ochii. BENIUC, V. 37. DLRLC
    • format_quote Sara, mă ustura pielea feții și mă durea capul. SADOVEANU, O. VII 49. DLRLC
    • format_quote Zăpada sfărmicioasă stăpînea tot cuprinsul, atît de albă, că, privind-o mai mult, ustura ochii. REBREANU, N. 68. DLRLC
    • format_quote Ochii roșii îi ardeau în cap și-l usturau ca de fum. VLAHUȚĂ, O. A. I 104. DLRLC
    • 1.1. figurat A provoca cuiva o durere fizică sau morală. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Ne-am dat robi unuia Calistrat vel-vornic. Ne-a ucis și ne-a usturat acesta; ne-au ucis și ne-au usturat alții după dînsul. SADOVEANU, N. F. 28. DLRLC
      • format_quote Are să se mînie și are să ne usture rău mînia lui. SADOVEANU, O. VI 68. DLRLC
      • format_quote Îl ustura sufletul de amărăciune. REBREANU, R. I 129. DLRLC
      • 1.1.1. A înțepa pe cineva cu vorba. DLRLC
        • format_quote Povestea e extrem de pitorească și ustură în toate cuvintele ei. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 156, 15/7. DLRLC
        • format_quote Mătrăguna A-nvățat un brusture Să le spuie-n față una Care să le usture! TOPÎRCEANU, B. 50. DLRLC
    • chat_bubble A-l ustura (pe cineva) inima (sau la inimă), se spune când cineva simte o durere puternică, fizică sau morală. DLRLC
      • format_quote Mă ustură inima-n mine, cumătră! mă rog, scoate-mă. CREANGĂ, P. 33. DLRLC
    • chat_bubble glumeț A-l ustura pe cineva spatele, se spune când cineva merită bătaie. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.