USTURĂTÓR, -OÁRE, usturători, -oare, adj. Care ustură, care produce usturime. ♦ Fig. Care provoacă o durere sufletească, o jignire; tăios, caustic, incisiv. – Ustura + suf. -ător.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

USTURĂTÓR ~oáre (~óri, ~oáre) 1) Care ustură; care provoacă (multă) usturime; urzicător. 2) fig. Care conține aluzii răutăcioase; caustic; urzicător; mușcător; înțepător; pișcător; corosiv. /a ustura + suf. ~ător
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

USTURĂTÓR adj. 1. v. picant. 2. v. urticant.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

USTURĂTÓR adj. v. batjocoritor, epigramatic, exagerat, excesiv, exorbitant, mare, ridicat, sarcastic, satiric, scump.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

usturătór adj. m., pl. usturătóri; f. sg. și pl. usturătoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink