USTENSÍLĂ, ustensile, s. f. Obiect care servește la efectuarea unor operații curente în gospodărie, în laborator, în diferite meserii; unealtă, instrument. – Din fr. ustensile.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de ana_zecheru | Semnalează o greșeală | Permalink

USTENSÍLĂ ~e f. Obiect de uz curent (cu funcție de sculă sau de unealtă). /<fr. ustensile
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

USTENSÍLĂ s.f. Instrument, unealtă, sculă, folosită în mod curent. [< fr. ustensile, cf. lat. ustensilia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

USTENSÍLĂ s. f. unealtă, sculă. (< fr. ustensile)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

USTENSÍLĂ s. instrument, sculă, unealtă, (înv. și reg.) sărsam, (reg.) sculeață, (Mold., Bucov. și Ban.) halat, (înv.) cinie, dichis. (~ pentru dulgherie.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ustensílă s. f., pl. ustensíle
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink