opțiuni
2 intrări
11 definiții

Explicative DEX

ustav sn [At: (a. 1645) ap. TDRG / V: os~ / Pl: ~uri, ~e / E: slv оуставъ] 1 Rânduială bisericească sau monahală. 2 Sfârșit de rugăciune.

‡USTAV (pl. -avuri) sn. ⛪ Regulă, orînduire, prescripțiune bisericească [vsl. ustavŭ].

ustav n. constituțiune ecleziastică, regule bisericești. [Slav. USTAVŬ, decret].

ustáv n., pl. urĭ și e (vsl. ustavŭ, rus. -áv. V. răstav). Vechĭ. Regulament bisericesc.

ostav s vz ustav

uștav [At: PAMFILE, A. R. 89 / A: nct / Pl: ? / E: nct] (Olt) Știulete cu boabe mici sau nedezvoltate Si: codină.

Etimologice

ustav (-vuri), s. n. – Prescripție a Bisericii. Sl. ustavŭ (Cihac, II, 441). – Der. ustavă, s. f. (Mold., dispoziție), din pol. ustawa (Tiktin). Cuvinte vechi.

Sinonime

USTAV s. v. indicație, prescripție, regulă.

ustav s. v. INDICAȚIE. PRESCRIPȚIE. REGULĂ.

Arhaisme și regionalisme

USTAV s.n. (Mold.) 1. Sfirșit de rugăciune. De aciea țînea ustavul ce avea de rămășiță. DOSOFTEI, VS. 2. Regulă, rînduială (bisericească sau monahală). Tocmirea ustavului preuțăsc. DOSOFTEI, VS. Etimologie: sl. ustavŭ. Cf. s u r z u i t ă.

ustav s.n. (înv.) constituție ecleziastică; carte de reguli bisericești.

Intrare: ustav
substantiv neutru (N24)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • ustav
  • ustavul
  • ustavu‑
plural
  • ustavuri
  • ustavurile
genitiv-dativ singular
  • ustav
  • ustavului
plural
  • ustavuri
  • ustavurilor
vocativ singular —
plural —
ostav
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: uștav
uștav
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)