ustá (-?, -át), vb. – A suspina. Lat. *oscĭtāre „a căsca” (Giuglea, Dacor., I, 252; REW 6111). Cuvînt slab documentat, ignorat de dicționare.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink

ustá (-ále), s. f. – Administrator. Tc. usta (Șeineanu, II, 126), cf. alb., sb. usta. Sec. XVIII, înv.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink