usta sf [At: (a. 1788-1806) IORGA, S. D. XXII, 55 / V: ostea / Pl: ~le / E: tc usta] 1 Supraveghetor. 2 Administrator (1). 3 Vechil. 4 Căpitan de ieniceri.

USTA s.f. (Mold.) Supraveghetor. Viind ... la un saraiu vechiu împărătesc, au chemat pe usta, care păzea acolo. PSEUDO-E. KOGĂLNICEANU. Etimologie: tc. usta.

ustá f. (turc. usta). L. V. Vechĭ. Căpitan de ĭenicerĭ.

oșta¹ v vz ușta

ușca v vz ușta

ușta vir [At: MOLNAR, D. 297/13 / V: hu~, oș~, ușca / Pzi: ~tez, ușt / E: ns cf ofta, ohta] 1-2 (Trs) A suspina.

uști³ v vz ușta

usta (-ale), s. f. – Administrator. Tc. usta (Șeineanu, II, 126), cf. alb., sb. usta. Sec. XVIII, înv.

usta (-?, -at), vb. – A suspina. Lat. *oscĭtāre „a căsca” (Giuglea, Dacor., I, 252; REW 6111). Cuvînt slab documentat, ignorat de dicționare.