2 intrări

19 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

uscățea f. pancovă. [Lit. turtă cam uscată].

uscățeá și -ícă f., pl. ele (dim. d. uscat). Munt. Maram. Scoveargă.

USCĂȚEL, -EA, -ICĂ, uscăței, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui uscat2 (I). 2. S. f. pl. Crengi subțiri și uscate; uscături (1). 3. S. f. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor; uscătură (2). – Uscat2 + suf. -el.Uscățică: cu schimbare de sufix.

uscățel, ~ea [At: (a. 1826) IORGA, S. D. XII, 212 / Pl: ~ei, ~ele / E: uscat2 + -el] 1 a Uscat2 (27). 2 sfp Uscătură (6). 3 sf (Mpl) Uscătură (10). 4 sfp (Bot; reg) Flori-de-pai (Helychrysum bracteatum).

uscăți a [At: DLR / Pl: ~ici / E: uscat2 + -ică] 1-3 Uscățea (1-3).

USCĂȚEL, -ICĂ, uscaței, -ele, adj., s. f. 1. Adj. Diminutiv al lui uscat2 (I). 2. S. f. pl. Crengi subțiri și uscate; uscături (1). 3. S. f. (Mai ales la pl.) Prăjitură făcută din bucățele de aluat prăjite în grăsime sau coapte la cuptor; uscătură (2). – Uscat2 + suf. -el, -ică.

USCĂȚEL, -ICĂ, uscăței, -le, adj. Diminutiv al lui uscat. Cucoana Savastița... o femeie mică, uscățică... smunci lui Andrei pălăria din mînă. HOGAȘ, H. 84.

USCĂȚELE s. f. pl. 1. Prăjitură făcută din bucățele de aluat dospit, prăjite în grăsime. V. minciună (II). 2. Uscătură (1). Haideți la pădure să aducem uscățele, să ne facă mama voastră plăcinte. RETEGANUL, P. I 44.

USCĂȚICĂ ~ele f. 1) mai ales la pl. Produs alimentar dulce, preparat din felii de aluat nedospit, prăjit în multă grăsime; minciunea. 2) la pl. Crengi subțiri și uscate. /uscat + suf. ~ică

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

uscățea s. f., g.-d. art. uscățelei; pl. uscățele, art. uscățelele

uscățel adj. m., pl. uscăței; f. uscăți, pl. uscățele

!uscăți s. f., g.-d. art. uscățelei; pl. uscățele

uscățel adj. m., pl. uscăței; f. uscățică, pl. uscățele

uscățel adj. m., pl. uscăței; f. sg. uscățică, pl. uscățele

uscățele s. f. pl. (prăjitură)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

USCĂȚEA s. minciună, minciunea, minciunică, scovardă, uscățică, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mîncat o ~.)

USCĂȚI s. minciună, minciunea, minciunică, scovardă, uscățea, (Transilv. și Ban.) pancovă, (prin Ban. și sud-vestul Transilv.) pup, (Mold.) surcele (pl.). (A mîncat o ~.)

Intrare: uscățea
uscățea substantiv feminin
substantiv feminin (F151)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscățea
  • uscățeaua
plural
  • uscățele
  • uscățelele
genitiv-dativ singular
  • uscățele
  • uscățelei
plural
  • uscățele
  • uscățelelor
vocativ singular
plural
uscățică substantiv feminin
substantiv feminin (F39)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscăți
  • uscățica
plural
  • uscățele
  • uscățelele
genitiv-dativ singular
  • uscățele
  • uscățelei
plural
  • uscățele
  • uscățelelor
vocativ singular
plural
Intrare: uscățel
uscățel1 (f. -ică) adjectiv
adjectiv (A70)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscățel
  • uscățelul
  • uscățelu‑
  • uscăți
  • uscățica
plural
  • uscăței
  • uscățeii
  • uscățele
  • uscățelele
genitiv-dativ singular
  • uscățel
  • uscățelului
  • uscățele
  • uscățelei
plural
  • uscăței
  • uscățeilor
  • uscățele
  • uscățelelor
vocativ singular
plural
uscățel2 (f. -ea) adjectiv
adjectiv (A67)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscățel
  • uscățelul
  • uscățelu‑
  • uscățea
  • uscățeaua
plural
  • uscăței
  • uscățeii
  • uscățele
  • uscățelele
genitiv-dativ singular
  • uscățel
  • uscățelului
  • uscățele
  • uscățelei
plural
  • uscăței
  • uscățeilor
  • uscățele
  • uscățelelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uscățea, uscățelesubstantiv feminin

etimologie:
  • Uscat2 + sufix -el, -ică. DEX '09 DEX '98

uscățel, uscățiadjectiv

  • 1. Diminutiv al lui uscat (1.). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cucoana Savastița... o femeie mică, uscățică... smunci lui Andrei pălăria din mînă. HOGAȘ, H. 84. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.