USCĂTORIE, uscătorii, s. f. Instalație folosită la uscarea termică a unor produse agricole, industriale, casnice etc.; local, încăpere în care se află o asemenea instalație. ♦ Spec. Cameră sau grup de camere servind la uscarea rufelor. – Uscător + suf. -ie.

uscătorie sf [At: BARCIANU / V: (reg) ~turie / Pl: ~ii / E: uscător + -ie] 1 Instalație specială pentru uscatul prin evaporare accelerată a unor produse agricole, industriale, casnice etc. 2 Local, încăpere în care se află o asemenea instalație. 3 Încăpere (special amenajată) pentru uscatul¹ rufelor.

USCĂTORIE, uscătorii, s. f. Instalație specială pentru uscatul unor produse agricole, industriale, casnice etc.; local, încăpere în care se află o asemenea instalație. ♦ Spec. Încăpere (special amenajată) pentru uscatul rufelor. – Uscător + suf. -ie.

USCĂTORIE, uscătorii, s. f. Instalație în care se află aparate speciale pentru uscatul unor produse agricole, industriale etc.; local, cameră în care se află o asemenea instalație. Vedea... tot tumultul planetei cu porturi și hamali, cu hale imense... cu uscătorii de fructe și pepiniere de păstrăvi. C. PETRESCU, C. V. 119.

USCĂTORIE ~i f. 1) Instalație specială pentru uscarea unor materiale (fructe, cereale etc.). 2) Secție (pe lângă o întreprindere) înzestrată cu o asemenea instalație. 3) Încăpere rezervată (și special amenajată) pentru uscarea rufelor. /uscător + suf. ~ie

uscătoríe f. (d. uscat). Instalațiune (cuptor) de uscat poamele.

uscăturie sf vz uscătorie

uscătorie s. f., art. uscătoria, g.-d. art. uscătoriei; pl. uscătorii, art. uscătoriile (desp. -ri-i-)

uscătorie s. f., art. uscătoria, g.-d. art. uscătoriei; pl. uscătorii, art. uscătoriile

uscătorie s. f., art. uscătoria, g.-d. art. uscătoriei; pl. uscătorii, art. uscătoriile

USCĂTORIE s. (pop.) uscătoare.

USCĂTORIE s. (pop.) uscătoare.