opțiuni
  • info

2 intrări

14 definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

USCĂTOR, -OARE, uscători, -oare, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care usucă, care zvântă. 2. S. n. Aparat, mașină sau instalație folosită la uscarea artificială a unor materiale. 3. S. f. (Rar) Uscătorie. – Usca + suf. -ător.

uscător, ~oare [At: DRLU / V: usuc~ / Pl: ~i, ~oare / E: usca + -ător] 1 a Care usucă (1). 2 smf (Gmț; îs) ~ de pahare Persoană căreia îi place să bea. 3 sn Aparat, mașină sau instalație care servește la uscarea artificială sau naturală a unor materiale, produse etc. 4 sn (Șîs) ~ de păr Mic aparat electric pentru uscarea rapidă a părului spălat. 5-6 sf (Rar) Uscătorie (1-2). 7 sm Muncitor specializat în procese tehnologice ca uscarea furnirului sau a țesăturilor, după ce acestea au fost vopsite.

USCĂTOR, -OARE, uscători, -oare, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care usucă, care zvântă. 2. S. n. Aparat, mașină sau instalație care servește la uscarea artificială a unor materiale. 3. S. f. Uscătorie. – Usca + suf. -ător.

USCĂTOR1, uscătoare, s. n. Aparat, mașină sau instalație care servește la uscatul unor obiecte sau al unor produse agricole, industriale etc. ◊ Uscător de abur = aparat montat pe conductele de abur, pentru a extrage apa formată prin condensarea aburului în timpul circulației lui prin conducte. ♦ Mic aparat (folosit mai ales de coafori) pentru uscarea rapidă a părului spălat.

USCĂTOR2, -OARE, uscători, -oare, adj. Care usucă, zvîntă, zbicește.

USCĂTOR2 ~oare n. Aparat, mașină sau instalație pentru uscare. ~ cu foc. /a usca + suf. ~tor

USCĂTOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care usucă; care zvântă. /a usca + suf. ~tor

usucător, ~oare a vz uscător

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

uscător1 adj. m., pl. uscători; f. sg. și pl. uscătoare

uscător2 (aparat) s. n., pl. uscătoare

uscător2 (aparat) s. n., pl. uscătoare

uscător1 adj. m., pl. uscători; f. sg. și pl. uscătoare

uscător (aparat) s. n., pl. uscătoare

uscător adj. m., pl. uscători; f. sg. și pl. uscătoare

Intrare: uscător (adj.)
uscător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscător
  • uscătorul
  • uscătoru‑
  • uscătoare
  • uscătoarea
plural
  • uscători
  • uscătorii
  • uscătoare
  • uscătoarele
genitiv-dativ singular
  • uscător
  • uscătorului
  • uscătoare
  • uscătoarei
plural
  • uscători
  • uscătorilor
  • uscătoare
  • uscătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
usucător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: uscător (aparat)
uscător2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscător
  • uscătorul
  • uscătoru‑
plural
  • uscătoare
  • uscătoarele
genitiv-dativ singular
  • uscător
  • uscătorului
plural
  • uscătoare
  • uscătoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uscător, uscătoareadjectiv

  • 1. Care usucă, care zvântă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:
  • Usca + sufix -ător. DEX '09 DEX '98 NODEX

uscător, uscătoaresubstantiv neutru

  • 1. Aparat, mașină sau instalație folosită la uscarea artificială a unor materiale. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Uscător de abur = aparat montat pe conductele de abur, pentru a extrage apa formată prin condensarea aburului în timpul circulației lui prin conducte. DLRLC
    • format_quote Mic aparat (folosit mai ales de coafori) pentru uscarea rapidă a părului spălat. DLRLC
etimologie:
  • Usca + sufix -ător. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.