opțiuni
  • info

3 intrări

21 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

USCĂTOARE, uscătoare, s. f. Uscătorie. În etajul de jos erau atelierele de talpă, în al doilea, atelierul de negritură și sus, uscătoarea. ARDELEANU, D. 101.

USCĂTOARE ~ori f. v. USCĂTORIE. /a usca + suf. ~toare

USCĂTOR, -OARE, uscători, -oare, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care usucă, care zvântă. 2. S. n. Aparat, mașină sau instalație folosită la uscarea artificială a unor materiale. 3. S. f. (Rar) Uscătorie. – Usca + suf. -ător.

uscător, ~oare [At: DRLU / V: usuc~ / Pl: ~i, ~oare / E: usca + -ător] 1 a Care usucă (1). 2 smf (Gmț; îs) ~ de pahare Persoană căreia îi place să bea. 3 sn Aparat, mașină sau instalație care servește la uscarea artificială sau naturală a unor materiale, produse etc. 4 sn (Șîs) ~ de păr Mic aparat electric pentru uscarea rapidă a părului spălat. 5-6 sf (Rar) Uscătorie (1-2). 7 sm Muncitor specializat în procese tehnologice ca uscarea furnirului sau a țesăturilor, după ce acestea au fost vopsite.

usucător, ~oare a vz uscător

USCĂTOR, -OARE, uscători, -oare, adj., s. n., s. f. 1. Adj. Care usucă, care zvântă. 2. S. n. Aparat, mașină sau instalație care servește la uscarea artificială a unor materiale. 3. S. f. Uscătorie. – Usca + suf. -ător.

USCĂTOR2, -OARE, uscători, -oare, adj. Care usucă, zvîntă, zbicește.

USCĂTOR1, uscătoare, s. n. Aparat, mașină sau instalație care servește la uscatul unor obiecte sau al unor produse agricole, industriale etc. ◊ Uscător de abur = aparat montat pe conductele de abur, pentru a extrage apa formată prin condensarea aburului în timpul circulației lui prin conducte. ♦ Mic aparat (folosit mai ales de coafori) pentru uscarea rapidă a părului spălat.

USCĂTOR2 ~oare n. Aparat, mașină sau instalație pentru uscare. ~ cu foc. /a usca + suf. ~tor

USCĂTOR1 ~oare (~ori, ~oare) Care usucă; care zvântă. /a usca + suf. ~tor

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

uscătoare (uscătorie) (rar) s. f., g.-d. art. uscătorii; pl. uscători

uscătoare (uscătorie) (rar) s. f., g.-d. art. uscătorii; pl. uscători

uscătoare (uscătorie) s. f., g.-d. art. uscătorii; pl. uscători

uscător1 adj. m., pl. uscători; f. sg. și pl. uscătoare

uscător2 (aparat) s. n., pl. uscătoare

uscător2 (aparat) s. n., pl. uscătoare

uscător1 adj. m., pl. uscători; f. sg. și pl. uscătoare

uscător (aparat) s. n., pl. uscătoare

uscător adj. m., pl. uscători; f. sg. și pl. uscătoare

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

USCĂTOARE s. v. uscătorie.

uscătoare s. v. USCĂTORIE.

Intrare: uscătoare
uscătoare1 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F116)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscătoare
  • uscătoarea
plural
  • uscători
  • uscătorile
genitiv-dativ singular
  • uscători
  • uscătorii
plural
  • uscători
  • uscătorilor
vocativ singular —
plural —
uscătoare2 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F103)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscătoare
  • uscătoarea
plural
  • uscătoare
  • uscătoarele
genitiv-dativ singular
  • uscătoare
  • uscătoarei
plural
  • uscătoare
  • uscătoarelor
vocativ singular —
plural —
Intrare: uscător (adj.)
uscător1 (adj.) adjectiv
adjectiv (A66)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscător
  • uscătorul
  • uscătoru‑
  • uscătoare
  • uscătoarea
plural
  • uscători
  • uscătorii
  • uscătoare
  • uscătoarele
genitiv-dativ singular
  • uscător
  • uscătorului
  • uscătoare
  • uscătoarei
plural
  • uscători
  • uscătorilor
  • uscătoare
  • uscătoarelor
vocativ singular — —
plural — —
usucător
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
Intrare: uscător (aparat)
uscător2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • uscător
  • uscătorul
  • uscătoru‑
plural
  • uscătoare
  • uscătoarele
genitiv-dativ singular
  • uscător
  • uscătorului
plural
  • uscătoare
  • uscătoarelor
vocativ singular —
plural —
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

uscătoare, uscătorisubstantiv feminin

  • 1. rar Uscătorie. DEX '09 DLRLC NODEX
    sinonime: uscătorie
    • format_quote În etajul de jos erau atelierele de talpă, în al doilea, atelierul de negritură și sus, uscătoarea. ARDELEANU, D. 101. DLRLC
etimologie:
  • Usca + sufix -ător. DEX '09 NODEX

uscător, uscătoareadjectiv

  • 1. Care usucă, care zvântă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
etimologie:
  • Usca + sufix -ător. DEX '09 DEX '98 NODEX

uscător, uscătoaresubstantiv neutru

  • 1. Aparat, mașină sau instalație folosită la uscarea artificială a unor materiale. DEX '09 DLRLC NODEX
    • format_quote Uscător de abur = aparat montat pe conductele de abur, pentru a extrage apa formată prin condensarea aburului în timpul circulației lui prin conducte. DLRLC
    • format_quote Mic aparat (folosit mai ales de coafori) pentru uscarea rapidă a părului spălat. DLRLC
etimologie:
  • Usca + sufix -ător. DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.