7 definiții pentru urzicătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
URZICĂTURĂ, urzicături, s. f. Iritație a pielii în urma atingerii cu urzici, cu alte plante sau cu animale urticante. – Urzica + suf. -ătură.
URZICĂTURĂ, urzicături, s. f. Iritație a pielii în urma atingerii cu urzici, cu alte plante sau cu animale urticante. – Urzica + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
urzicătură sf [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~ri / E: urzica + -ătură] Iritație a pielii în urma atingerii cu urzici, cu alte plante sau cu animale urticante.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
URZICĂTURĂ, urzicături, s. f. Iritație a pielii în urma atingerii cu urzici; urzicare.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
URZICĂTURĂ ~i f. Iritație dureroasă a pielii provocată de atingerea cu urzici (sau cu alți factori urzicători). /a urzica + suf. ~ătură
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
urzicătură s. f., g.-d. art. urzicăturii; pl. urzicături
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Serene76
- acțiuni
urzicătură s. f., g.-d. art. urzicăturii; pl. urzicături
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
urzicătură s. f., g.-d. art. urzicăturii; pl. urzicături
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
urzicătură, urzicăturisubstantiv feminin
- 1. Iritație a pielii în urma atingerii cu urzici, cu alte plante sau cu animale urticante. DEX '09 DEX '98 DLRLCsinonime: urzicare
etimologie:
- Urzica + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.