2 intrări

10 definiții

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

urzicar [At: I. GOLESCU, C. / Pl: ~e sn, ~i sm / E: urzică + -ar] 1 snm Loc pe care cresc multe urzici (1). 2 sm (Pop) Copil din flori Si: bastard (1). 3 sm Pasăre mică, cu penele de culoare închisă, care trăiește mai mult prin urzici (Saxicola rubetra). 4 sm (Ent) Fluture-roșu (Vanesa urticae). 5 sn (îvr) Pojar. 6 sn (Trs) Giulgiu cu care se acoperă mortul Si: urzică (9).

URZICAR2, urzicari, s. m. 1. Numele popular al unei păsări mici, cu pene negricioase, care își face cuibul prin bălării, mai ales prin urzici și se hrănește cu musculițe. Acolo, de-a lungul bălăriilor, era odată zăplazul vechi și înroșit de soare; sub streșinile sale late își făceau cuiburile urzicarii. PĂUN-PINCIO, V. 106. (Cu pronunțare regională) Urzicariul... e una dintre păsăruicile cele mai mici cari se află în Europa. MARIAN, O. I 431. 2. Fluture mic de culoare brun-roșiatică, cu pete mari negre, a cărui omidă de culoare neagră trăiește pe urzici (Vanessa urticae).

URZICAR1, urzicare, s. n. (Regional) Pînză care se pune pe fața și pe trupul mortului. În Munții Apuseni ai Transilvaniei, trupul mortului se acopere asemenea cu o pînză albă țesută în casă, care se numește urzicar. MARIAN, Î. 247.

URZICAR2, urzicari, s. m. (Reg.) 1. Pasăre mică, cu pene negricioase, care trăiește mai ales prin urzici. 2. Fluture mic, roșiatic, cu pete mari, negre, a cărui omidă, de culoare neagră, trăiește pe urzici (Vanessa urticae). – Din urzică + suf. -ar.

URZICAR1, urzicare, s. n. 1. (Rar) Loc pe care cresc multe urzici. 2. (Reg.) Pînză cu care se acoperă fața și trupul mortului. – Din urzică + suf. -ar.

URZICAR ~i m. 1) Pasăre sedentară, de talie mică, cu penaj de culoare negrie, care își face cuib prin urzici. 2) Fluture mic, cu aripi brun-roșcate, cu pete negre, a cărui larvă se hrănește cu urzici. / urzică + suf. ~ar

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

URZICAR s. (ORNIT.; Saxicola rubetra) mărăcinar.

URZICAR s. v. bastard, copil din flori, fluture-roșu.

URZICAR s. (ORNIT.; Saxicola rubetra) mărăcinar.

urzicar s. v. BASTARD. COPIL DIN FLORI. FLUTURE-ROȘU.

Intrare: urzicar (pânză, loc)
urzicar1 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urzicar
  • urzicarul
  • urzicaru‑
plural
  • urzicare
  • urzicarele
genitiv-dativ singular
  • urzicar
  • urzicarului
plural
  • urzicare
  • urzicarelor
vocativ singular
plural
Intrare: urzicar (zool.)
urzicar2 (s.m.) substantiv masculin
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urzicar
  • urzicarul
  • urzicaru‑
plural
  • urzicari
  • urzicarii
genitiv-dativ singular
  • urzicar
  • urzicarului
plural
  • urzicari
  • urzicarilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urzicar, urzicaresubstantiv neutru

  • 1. regional Pânză care se pune pe fața și pe trupul mortului. DLRLC DLRM
    • format_quote În Munții Apuseni ai Transilvaniei, trupul mortului se acopere asemenea cu o pînză albă țesută în casă, care se numește urzicar. MARIAN, Î. 247. DLRLC
  • 2. rar Loc pe care cresc multe urzici. DLRM
etimologie:
  • urzică + sufix -ar. DLRM

urzicar, urzicarisubstantiv masculin

  • 1. Numele popular al unei păsări mici, cu pene negricioase, care își face cuibul prin bălării, mai ales prin urzici și se hrănește cu musculițe. DLRLC DLRM
    • format_quote Acolo, de-a lungul bălăriilor, era odată zăplazul vechi și înroșit de soare; sub streșinile sale late își făceau cuiburile urzicarii. PĂUN-PINCIO, V. 106. DLRLC
    • format_quote cu pronunțare regională Urzicariul... e una dintre păsăruicile cele mai mici cari se află în Europa. MARIAN, O. I 431. DLRLC
  • 2. Fluture mic de culoare brun-roșiatică, cu pete mari negre, a cărui omidă de culoare neagră trăiește pe urzici (Vanessa urticae). DLRLC DLRM
etimologie:
  • urzică + sufix -ar. DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.