2 intrări

20 de definiții

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URTICARE s. f. v. urticarie.

URTICARIE, urticarii, s. f. Erupție cutanată, constituită din papule izolate ori confluente, însoțită de prurit. ♦ P. gener. (Pop.) Eczemă. [Var.: urticare s. f.] – Din fr. urticaire.

urticarie sf [At: ALEXI, W. / V: (înv) urticare / Pl: ~ii / E: fr urticaire, it urticaria] Dermatoză, de obicei de natură alergică, însoțită de mâncărime și caracterizată prin erupția unor bășicuțe roșii sau albe, de scurtă durată, dar recidivante Vz blândă, spuză, spuzeală, spuzitură.

URTICARIE, urticarii, s. f. Boală care se manifestă prin apariția pe piele a unor bășicute de culoare roșie, însoțite de mâncărime. ♦ P. gener. (Pop.) Eczemă. [Var.: urticare s. f.] – Din fr. urticaire.

URTICARIE s. f. Spuzeală sub forma unor bășicuțe de culoare roșie care apar pe piele, însoțite de o mîncărime puternică (și provenind de obicei dintr-o intoxicație) (v. blîndă); p. ext. nume dat impropriu eczemelor. Cazuri de urticarie asociate cu migrena. PARHON, O. A. I 255.

URTICARIE s.f. Boală alergică, manifestată prin erupția pe piele a unor bășicuțe însoțite de mîncărime. ♦ (P. ext.) Eczemă. [Gen. -iei, var. urticare s.f. / < fr. urticaire, cf. lat. urtica – urzică].

URTICA vb. refl. a face urticarie. (< urticarie)

URTICARIE s. f. boală alergică prin erupția pe piele a unor bășicuțe însoțite de mâncărime. (< fr. urticaire)

URTICARIE f. Erupție de natură alergică, sub formă de bășici roșii sau albe, care produc mâncărime. [G.-D. urticariei; Sil. -ri-e] /<fr. urticaire

*urticárie f. (d. lat. urtica, urzică). Med. Blîndă, bubulițe roșiĭ micĭ și multe care apar pe pele și cauzează o mare mîncărime.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

urticarie (desp. -ri-e) s. f., art. urticaria (desp. -ri-a), g.-d. art. urticariei; pl. urticarii, art. urticariile (desp. -ri-i-)

urticarie (-ri-e) s. f., art. urticaria (-ri-a), g.-d. art. urticariei; pl. urticarii, art. urticariile (-ri-i-)

urticarie s. f. (sil. -ri-e), art. urticaria (sil. -ri-a), g.-d. art. urticariei; pl. urticarii, art. urticariile (sil. -ri-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

URTICARIE s. (MED.) (pop.) blândă. (~ pe piele.)

URTICARIE s. (MED.) (pop.) blîndă. (~ pe piele.)

Intrare: urtica
verb (V204)
Surse flexiune: MDN '08
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urtica
  • urticare
  • urticat
  • urticatu‑
  • urticând
  • urticându‑
singular plural
  • urtichea
  • urticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urtichez
(să)
  • urtichez
  • urticam
  • urticai
  • urticasem
a II-a (tu)
  • urtichezi
(să)
  • urtichezi
  • urticai
  • urticași
  • urticaseși
a III-a (el, ea)
  • urtichea
(să)
  • urticheze
  • urtica
  • urtică
  • urticase
plural I (noi)
  • urticăm
(să)
  • urticăm
  • urticam
  • urticarăm
  • urticaserăm
  • urticasem
a II-a (voi)
  • urticați
(să)
  • urticați
  • urticați
  • urticarăți
  • urticaserăți
  • urticaseți
a III-a (ei, ele)
  • urtichea
(să)
  • urticheze
  • urticau
  • urtica
  • urticaseră
Intrare: urticarie
urticarie substantiv feminin
  • silabație: -ri-e info
substantiv feminin (F135)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urticarie
  • urticaria
plural
  • urticarii
  • urticariile
genitiv-dativ singular
  • urticarii
  • urticariei
plural
  • urticarii
  • urticariilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F113)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • urticare
  • urticarea
plural
  • urticări
  • urticările
genitiv-dativ singular
  • urticări
  • urticării
plural
  • urticări
  • urticărilor
vocativ singular
plural
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

urtica, urtichezverb

  • 1. A face urticarie. MDN '00
etimologie:
  • urticarie MDN '00

urticarie, urticariisubstantiv feminin

  • 1. Erupție cutanată, constituită din papule izolate ori confluente, însoțită de prurit. DEX '09 DLRLC DN
    • format_quote Cazuri de urticarie asociate cu migrena. PARHON, O. A. I 255. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.