URSOÁICĂ, ursoaice, s. f. 1. Femela ursului; ursoaie (1). 2. (Reg.) Coș de sobă care trage fumul de la o sobă lăturalnică și îl transportă într-un coș mai mare; coș de nuiele lipite cu pământ, construit deasupra cuptorului, prin care iese fumul până la acoperiș; ursoaie (2). 3. (Reg.) Stâlp sau bârnă de susținere la o construcție; ursoaie (3). – Urs + suf. -oaică.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
valeriu
| Semnalează o greșeală
| Permalink
URSOÁICĂ ~ce f. 1) Femela ursului. 2) reg. Coș de sobă sau de cuptor pentru colectarea fumului produs la ardere și evacuarea lui prin hogeag. 3) Element de susținere, de sprijin (bârnă, stâlp) la o construcție. /urs + suf. ~oaică
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
URSOÁICĂ s. (ZOOL.) (pop.) ursoaie. (~ e femela ursului.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ursoáică s. f., g.-d. art. ursoáicei; pl. ursoáice
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ursoaică, ursoaice s. f. (intl.) 1. casă de bani. 2. iubită, amantă.
Sursa: Argou
(2007)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink