URSÍTĂ ~e f. 1) (în concepțiile mistice) Forță supranaturală care se crede că predetermină desfășurarea evenimentelor; soartă; destin; fatalitate. ◊ A face cuiva de ~ a face vrăji de dragoste. 2) v. URSITOARE. [G.-D. ursitei] /v. a ursi
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

URSÍTĂ s. v. soartă.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

URSÍTĂ s. v. ursitoare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

URSÍT, -Ă, ursiți, -te, adj., s. f. (În credințele și basmele populare) 1. Adj. (Despre viața, soarta etc. cuiva) Care a fost stabilit de mai înainte; menit, predestinat. ♦ (Substantivat) Persoană considerată ca fiind predestinată să devină soț (sau soție) cuiva; ursitor (1). 2. S. f. Destin, soartă; fatalitate. 3. S. f. Ursitoare, v. ursitor (2). – V. ursi.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

URSÍT ~tă (~ți, ~te) m. și f. Persoană predestinată să devină soțul sau soția cuiva. /v. a ursi.
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ursít adj. m., s. m., pl. ursíți; f. sg. ursítă, pl. ursíte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink