URMULÍȚĂ, urmulițe, s. f. (Pop.) Diminutiv al lui urmă; urmușoară, urmuță. – Urmă + suf. -uliță.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

urmulíță s. f., g.-d. art. urmulíței; pl. urmulíțe
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink