URMĂRITÓR, -OÁRE, urmăritori, -oare, s. m. și f. Persoană care urmărește pe cineva (pentru a supraveghea, a prinde, a aresta). – Urmări + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de valeriu | Semnalează o greșeală | Permalink

URMĂRITÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care urmărește pe cineva (pentru a-l supraveghea sau a-l prinde). /a urmări + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

urmăritór s. m., pl. urmăritóri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

urmăritoáre s. f., g.-d. art. urmăritoárei; pl. urmăritoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink